Mă tot întreb... Ce ploi? Ce nori? Ce Soare?
Ce nebunii-mpletite-n sfori de zmee?
Și gura-ți, ce săruturi știe, oare,
De-mi naște-n cerul gurii curcubee?!
Îmi tot răspund: "Nu știu ce ploi să fie,
Când norii-ți sunt suspin, și ochii Soare!"
Îmi ești un fel de cer în colivie,
Și-un fel de stol de păsări-întrebare!
Mă tot întreb... "Cum, oare, e posibil,
Să-mi lași pe buze gust de curcubeu?!"
Îmi tot răspund... "Dacă n-ar fi posibil,
De ce mă simt de parcă eu nu-s eu?"
