Iar la final, când am să iau cu mine,
Aproape-un munte și aproape-un cer,
Și hăurile-n care tu mă tot arunci
Vor fi căderi din ce în ce mai line,
Iar aripile arse de tăcere
Se vor deschide
Dureros și greu,
Plângând cu pene
Eul meu stingher,
Abia atunci,
Ca într-o piesă proastă,
Cu vânturi care joacă dublu rol,
Am să te uit, femeie și năpastă,
Am să te plâng,
Să te afurisesc,
Că m-ai ținut închis în sala goală,
Cu un bilet murdar, de matineu,
Cu plasatorul ce respiră greu,
Transpiră și-mi vorbește-a boală
Și mă privește rece, nefiresc.
