Și-atunci m-am așezat încet pe-o piatră
Și-am plâns... Și-am dat cu mine de pământ...
Și mi-am săpat cu sufletul o vatră
Unde să ard, să simt că nu-mi mai sunt...
Și-atunci am biciuit cu ochii marea,
Cu dinții strânși am răscolit nisipul,
Am strâns în palme, pân' la sânge, zarea
Ce-mi rupe carnea și-mi măsoară timpul...
Și-atunci, cu vorbe grele-am pus un munte
Să-mi toarne-n piept dureri cum nu se spun...
Și tot de-atunci, venit de nu-știu-unde,
Îmi urlă sub ferestre, un nebun...
