Ești mult prea TU
Și mult prea "vreau să-ți fiu",
Că te-aș ascunde-n fiecare clipă,
Să nu te scalde cerul în albastru,
Să nu mi te picteze vreun nebun,
Să nu-ți compună cineva o simfonie...
Doar eu, privind la tine zi și noapte,
Să-ți dorm în feluri care nu se spun!
Îți sunt doar EU,
Și prea puțin îți sunt,
Când chipul tău îmi strălucește-a Soare
Și Luna-ți doarme, plină, pe un sân,
Iar părul tău de stele căzătoare
Mă face să-mi doresc mereu absurdul
Ce-l scriu pe pânze de corăbii călătoare
Spre lumi care ți-au cunoscut cândva sărutul!
De-am fi doar NOI...
Dac-am putea să fim...
M-aș îmbăta cu vinul gurii tale,
În miez de noapte aș picta cu sălcii
Pe pânzele-nspumate din vreo mare,
Mi te-aș descrie-n mii de necuvinte
Săpate-n piept de munte, la-ntâmplare!
Și dac-am fi...
Mi te-aș schimba în zare!
