Mi-e zbor un gând gândit prostește,
O pasăre ce-mprăștie pământ
Din aripi îmbrăcate-n solzi de pește,
Din țipăt aruncat aiurea-n vânt...
Îmi tulburi zilnic cerul cu aripa,
Îmi alungi norii,-i sperii și-i aduni,
Iar eu, privind pierdutul prin ferestre,
M-ascund timid în casa de nebuni!
Mă tot împiedici, să mă uiți din mine,
Mă tot arunci și uiți să mă mai prinzi...
Mă tot îmbraci și mă dezbraci de tine,
Mă urci pe mese și m-atârni de grinzi...
Îm bați în ceasuri ore potrivite,
Și-apoi dai ceasurile toate înapoi...
Îmi storci cuvinte veșnic nerostite
Și mi te-alungi apoi de tot din noi...
Ești "Tu", o pasăre ce îmi tot zboară
Când totul trebuie să-mi stea pe loc!
Mi-ești înăuntrul scos forțat afară,
Ești tot ce-ai fost și nu-mi mai ești deloc!
