Nu mă grăbi să mă grăbesc să vreau,
Când timpul mi-e închis în ceasuri reci
Din gări cu trenuri "gând" ce îmi treceau,
Sau se pierdeau în dialoguri seci.
Nu mă grăbi să-mi potrivesc dorința
Să bată, ceas cu ceas, în timpul tău.
Mai lasă-mi nesărutul, neființa,
Să se rotească-n cercuri, ca un zmeu.
Nu mă grăbi să plec, nebun, de-acasă,
Să mi te caut, dacă te-am găsit.
Eu sunt deja în lumea ta albastră
În care m-am născut închipuit.
Nu mă grăbi să mă grăbesc să-ți fur
Esențele din care-ți naști sărut!
Dar te grăbește, totuși, te conjur,
Să nu mă lași să-ți fiu necunoscut!
