Veșted mi-ar fi sufletul
Dacă n-ai fi tu de vină
Că te-apleci din când în când
Să mi-l uzi la rădăcină...
Înnorat mi-ar fi albastrul,
Înghețat, lipsit de viață,
Dacă nu ți-ar sta în fire,
Zilnic, să mi-l ștergi de ceață...
Ce mi-ar mai cădea înaltul
În bolborosiri nocturne,
Dacă nu mi-ai crește-n carne
Alt înalt, să mi-l răzbune...
Ce mi-ar pârjoli pământul
Tălpile plângând cu sânge,
Dacă nu mi-ai fi cuvântul
Care-mi râde... Care-mi plânge...
