Nu te-am uitat, dar cafeneaua veche,
În care îți citeam pe-un plic de ceai
Și-ți puneam aburi parfumați după ureche,
S-a-nchis tiptil, în timp ce tu dormeai.
Nu te-am uitat... Nici tu nu mă știai...
Nu te-am pierdut, doar că, din întâmplare,
Te-am pus în buzunarul de la piept
Și-acum, cu măinile căzute-n contemplare,
M-aștept să te aștepți să te aștept.
Nu te-am pierdut... Te știu în continuare...
Nu te-am uitat doar că... așa nu doare...
