Privește-mă, încet, prin ochiul stâng,
și trage-ți pleoapa peste ce-ai să vezi.
Iar, de va fi, prin colțului lui, să-ți plâng,
cu grijă să mă stergi, să nu mă pierzi.
Închide-mă zâmbind, în ochiul drept,
atinge-ți pleoapa-ncet, ca-ntr-un sărut.
Prin lacrimi, să îți plâng, am să aștept.
Am să renasc pe unde-am dispărut.
Iubește-ți ochii! Azi mă-nchid în ei!
Voi trage pleoapa caldă peste mine.
Doar lasă-mă să-ți plâng, în picuri grei...
Clipește-mă, să mă gonești din tine!
