Aseară mi-am mușcat din nou obrazul,
În întunericul odăii de la drum
Când, așezat în patul meu albastru,
Mi te ghiceam în zațuri și în scrum.
În colțu-n care, sprijinindu-mi soba rece,
Dezacordata mea chitară de-mprumut,
Prinde acorduri în falset pe tasta zece,
În colțul ăla cred că te-am pierdut.
De mâine am să-ți scriu pe datorie...
Pentru că muza mi-am lasat-o amanet...
Am să-ți compun poeme pe-o felie
De cozonac cu gust impertinent!
Dorești un ceai? Sau poate-o ciocolată...
Sau un pișcot și un pahar cu vin?
Mai am un loc pe o saltea umflată
Cu "of-uri" și aromă de pelin.
Ți-aduci aminte când, în îmbulzeala
De la intrarea-n Teatrul de păpuși,
Pentru că eram cald și erai rece,
Am stat blocați o oră între uși?
Oh... N-am să uit minutul meu de aur
Când, amorțită, te-ai întors puțin,
Iar fruntea ta mi-a apăsat pe buze
Săruturi cu aromă de suspin...
Și ai rămas așa cam două ceasuri,
Nu c-ai fi vrut, dar ar fi fost dezastru
Să pleci cu fruntea plină de săruturi,
Iar eu să îți zâmbesc în urmă,-albastru.
