Cinci milioane de motive

Capitolul 1

― Argh, s-a blocat! Seth, puţin ajutor aici?

Trag de uşa duşului ca s-o deblochez, însă ştiu că e în zadar. Nemernica se blochează mereu în momentele nepotrivite, cum e acesta. Mai am fix o jumătate de oră la dispoziţie să ies de aici, să mă pregătesc şi să ajung la absolvire. Prea puţin timp pentru a putea face atâtea lucruri.

― Seth!

― Sunt aici!

Uşa se întredeschide şi acesta intră în baie cu mâna la ochi. Mereu îmi spun că, pentru un băiat, e neobişnuit de politicos şi simţit. Mai exact, îmi spun asta de fiecare dată când rămân blocată în cabina de duş, iar el intră să mă salveze cu ochii închişi. La propriu.

― E liber? mă întreabă amuzat.

Se apropie de cabină cu braţul întins, pentru a se asigura că nu există posibilitatea de a se ciocni de ceva. Totuşi, dat fiind faptul că baia e mult prea mică, ia în plin chiuveta şi geme de durere, aplecându-se de la jumătate.

― De ce nu mi-ai spus că e aici?

― Mereu e acolo, Seth! chicotesc. Nu se mută niciodată.

― Dar trebuia să-mi spui că e fix în calea mea.

Reuşeşte să ajungă în faţa cabinei şi, cu ochii încă închişi, prinde cu ambele mâini de marginea uşii din sticlă şi o deblochează cu o singură smucitură uşoară.

― Uneori am impresia că toată lumea are super-puteri, doar eu nu, bombăn nemulţumită.

Păşesc grijulie pe gresia udă, însă oricât aş încerca să rămân pe propriile picioare, aterizez direct în fund, picioarele alunecându-mi ca pe patinoar.

― Pentru numele Lui Dumnezeu, Nikki!

Deschizându-şi ochii, se apleacă şi mă ridică, încercând totodată să-şi menţină privirea pe chipul meu, nu pe trupul gol din faţa lui. Dar nu e ca şi când ar fi prima dată când m-ar vedea goală, dat fiind faptul că a dat buzna peste mine de foarte multe ori.

Imediat ce mă pune pe picioare, se întinde după un prosop şi mă înfăşoară în el, încă uitându-se fix în ochii mei.

― Nu ai nevoie de o super-putere ca să poţi rămâne în picioare, replică uşor nervos. Serios, Nikki, nu am mai văzut până acum un om care să cadă mai des ca tine. Parcă ai avea două picioare stângi.

― Crezi că eu nu ştiu? Îmi amintesc de asta de fiecare dată când dau cu fundul de pământ. Dar de data asta chiar nu e vina mea. E ud pe jos şi am alunecat.

Strâng mai bine prosopul în jurul meu şi abia acum caut să mă asigur dacă am toate părţile importante acoperite. Chiar dacă Seth m-a văzut goală de multe ori, nu înseamnă că o să încep subit să fac topless în faţa lui.

― Mereu îţi găseşti o scuză, nu? zâmbeşte.

Simt nevoia să-mi dreg glasul, deşi nu risc să deschid gura şi să vorbesc. Vocea mea cu siguranţă ar suna ciudat din cauza hormonilor care, practic, îşi cam fac de cap pe undeva pe sub pântec.

― Haide, pregăteşte-te şi ai grijă să nu te mai blochezi pe undeva! Te aştept în living.

Se întoarce spre uşă, dar rămâne blocat când îmi vede hainele aşezate pe cuierul agăţat de clanţă.