Cinci milioane de motive

Capitolul 8

Simt o durere în piept. O resimt de fiecare dată când îi caut privirea şi ea mi-o evită. Refuză să-şi mute ochii de pe sticlă.

Încerc să fiu atent la declaraţia de dragoste pe care Oliver i-o face lui Dean, chinuindu-se să nu izbucnească în râs. Sincer să fiu, abia aştept să se plictisească de jocul ăsta tâmpit şi să încheiem. Abia aştept să se retragă toţi ca să primesc răspunsuri la întrebările mele, care nu încetează să-mi mişune prin cap după bunul plac.

Sunt frustrat.

Kristen învârte din nou sticla după ce Oliver îşi termină şirul de complimente pentru noul lui iubit, Dean. Gura sticlei de bere se opreşte pentru prima oară în acest joc pe mine. Mai mult din instinct îmi îndrept spatele şi inspir adânc.

La cum se uită la mine, Kristen o să mă nenorocească cumva. Ochii îi sclipesc de nerăbdare şi ştiu sigur că abia aştepta să mă încolţească şi pe mine.

― Ce să fie, ce să fie? se întreabă amuzată.

― Provocare, evident! pufnesc.

― Evident. Doamne fereşte să dai ceva din casă!

― Unele lucruri prefer să rămână nespuse. În plus, ai tras-o pe Nikki de limbă suficient. Spune ce trebuie să fac.

Ochii ei căprui se mută pe bruneta de lângă mine şi aceasta se cutremură de groază.

― Vreau să o dezbraci de tricou, îmi cere, arătând spre Nikki. Dar nu oricum. Vreau să-i dai tricoul jos folosindu-ţi doar gura.

Mă uit la Nikki amuzat, asigurându-mă în secret dacă poartă ceva pe sub tricoul alb. Din fericire zăresc aţele sutienului de plajă strânse la gâtul ei.

Dar... să o dezbrac? Eu, care mereu am avut obiceiul să o îmbrac mai bine? Şi cu gura?

Kristen nu mă dezamăgeşte. Chiar ştie cum să mă perpelească.

― Ai de gând să refuzi? întreabă şatena nedumerită.

Îmi mut imediat privirea de pe Nikki cea albastră la faţă când îmi dau seama că mă holbez. Mai bine accept provocarea asta, decât să-mi pună vreo întrebare indiscretă.

― Nu, bombăn.

Mă întorc cu tot corpul spre Nikki, care îmi imită mişcarea şi se întoarce cu tot corpul spre mine. Chipul ei arată de parcă ar trece prin focurile Iadului în interior. I se poticneşte respiraţia când o prind de mijloc şi o trag mai aproape de mine şi îmi dau seama că e emoţionată.

La naiba, şi eu sunt!

Mă aplec. Prind cu greu tivul tricoului său între dinţi. Nikki se lasă pe spate, sprijinindu-se în braţe.

Îi urc încet tricoul pe abdomen, străduindu-mă să nu-l scap. Îl prind mai bine în dinţi şi strâng din pleoape când buza de jos se freacă în trecere de pielea abdomenului înfiorat. Se cutremură sub mine, căci ajung cumva să o cuprind între braţe şi să mă aplec spre ea, ridicându-mă în genunchi.

Din instinct o cuprind de şold cu o mână pentru a o ţine nemişcată. Îşi ridică bazinul spre mine pentru a mă ajuta să o scap de tricou mai repede, însă avertizarea lui Kristen ne aduce în poziţia iniţială şi, când Nikki îşi apleacă la loc bazinul, aproape că scap tricoul dintre dinţi. Mă reped să-l prind mai bine înainte să-l scap de tot, însă totodată îi prind şi sfârcul sânului stâng, muşcându-l nemilos prin materialul tricoului şi al sutienului subţire de plajă.