Cinci milioane de motive

Capitolul 26

Aceasta iese din dormitorul ei cu o oră înainte de cină. Mă ignoră cu desăvârșire și se îndreaptă direct spre bucătărie, vrând cel mai probabil să pregătească ceva de mâncare.

Mă ridic și eu de pe canapea și o urmez, mergând în spatele ei prudent, ca nu cumva să intre în defensivă. A avut suficient de mult timp la dispoziție cât să analizeze ceea ce s-a întâmplat între noi și să creadă că am încercat să o abuzez.

Oprindu-mă lângă frigider, aștept să mă observe sau, dacă a făcut-o deja, să spună ceva. O urmăresc curios, decis să am răbdare. Mă feresc din calea ei pentru a avea acces la frigider și mă feresc din nou când vrea să scoată ceva din dulap. Se preface preocupată de prepararea cinei doar ca să nu mă bage în seamă, deși prezența mea insistentă pare să o distreze oarecum.

― Seth, nu mai sta acolo! îmi cere pe jumătate amuzată și pe jumătate iritată. Mă distragi.

Fac un pas spre dreapta și înțepenesc din nou, iar ea își aruncă brațele în aer ofticată.

― Aici e bine? întreb.

― Serios, Seth! Lasă-mă să pregătesc cina, altfel nu mai mâncăm nimic. Și așa n-am mâncat nimic în restul zilei.

Știu! Stomacul meu e total de acord cu ea. Plânge de foame și aș grăbi-o dacă nu m-ar interesa mai mult starea ei, decât mâncarea.

Nu pare să fi plâns, dar nici prea fericită nu e. Ochilor săi îi lipsesc sclipirea.

Totuși, deși intenția ei de a mă scoate din bucătărie e cât se poate de reală, refuz să mă clintesc din loc.

― Te pot ajuta, propun. Pot tăia legumele.

― În niciun caz! Mai bine te-ai duce la supermarket.

― Pentru ce?

― Să cumperi lapte, mormăie.

― Lapte pentru ce?

― Mi-e sete, blufează.

Obrajii ei se înroșesc puțin, dovadă că minte.

― Ți-e sete de lapte? întreb.

― Da, Seth. Mi-e sete de lapte. Te duci?

― Nu, spun prompt.

Deschid frigiderul și scot sticla cu lapte, punând-o pe blat, lângă inelul uitat. Nikki se înroșește și mai tare.

― E vechi, mârâie. Nu pot să-l beau pe ăsta!

― E bun, Nicole.

Desfac capacul și iau două înghițituri serioase. Încă are gust de lapte, dar nu e ca și când chiar aș lăsa-o să-l bea.

― E perfect, blufez. Poftim, bea! Să-ți treacă setea de lapte.

Împing sticla spre ea, dar refuză să o apuce. În schimb, își pune mâinile în șolduri și își strânge buzele într-o linie dreaptă, trădându-și nervozitatea.

― Atunci, du-te să cumperi pâine!

― Tu nu mănânci pâine după șase seara, ca să nu te îngrași.

― Te pocnesc, Seth! Ocupi tot spațiul în bucătărie! N-am loc de tine. Nu ai altceva de făcut?

― Nu, spun la fel de prompt. O să stau cuminte. Mai mult, îți pot da la mână... ăă... ustensile. Da! Îți pot da polonicul.

― Ce naiba să fac cu polonicul?

― Ai grijă la limbaj, domnișoară. Și nu știu ce să faci cu polonicul, că nu sunt bucătar. Doar am dat un exemplu ca să înțelegi că pot fi folositor.