Cinci milioane de motive

Capitolul 38

Când intrăm în cafenea, parcă m-aș întoarce în timp, în dimineața plecării spre Nederland. Doar că astăzi totul e diferit. Eu și Nikki ne ținem strâns de mână, în timp ce înaintăm spre masa prietenilor noștri. Kristen și Connor stau departe unul de celălalt, drept dovadă că nu au reușit să se împace, iar Oliver ocupă locul de onoare de lângă șatena problematică, făcând front comun. Singurul lucru care pare să nu se fi schimbat e atitudinea lui Dean, care ne întâmpină cu zâmbetul pe buze.

― Ia uitați-vă la ei! exclamă amuzat. Sunt ca doi porumbei care se țin de mână.

― Dean, porumbeii nu au mâini, îl corectează Nikki.

― Atunci... care se țin de aripi? Poftim. Poți să stai pe genunchii mei, o invită. Jur că sunt cei mai comozi genunchi din lume!

Îmi dau discret ochii peste cap și trag două scaune de la masa alăturată, aranjându-le cu grijă între Dean și Connor. Din fericire pentru mine, Kristen stă la capătul celălalt al mesei, suficient de departe cât să nu mă simt și mai tensionat.

O asemenea tensiune n-a existat niciodată în grupul nostru de prieteni. Vacanța asta nu a schimbat doar lucrurile dintre mine și Nikki, ci întreaga schemă din peisaj. A distrus prietenii și o relație de lungă durată, iar eu nu mă simt mai ușurat să știu că nu doar în cazul meu s-a schimbat situația.

O îndemn pe Nikki să se așeze între mine și Dean. Evident că o fac intenționat, ca s-o țin departe de Oliver, a cărui privire n-o slăbește nici măcar o clipă. Se uită urât la ea, ca și când micuța brunetă i-ar fi produs o nefericire nemărginită.

Ridicol.

― Dacă te mai uiți urât la ea, o să te pocnesc, îi șoptesc prietenului meu, atrăgându-i atenția.

De data asta se uită urât la mine.

― Deja începem? întreabă cu o surprindere falsă. Ai răbdare să comanzi și tu ceva. Putem începe după.

― Nu am venit aici să începem ceva, îl atenționez. Am venit ca să încheiem ceva.

O aud pe Kristen pufnind ironică. Nu risc să-i arunc vreo privire, căci cu siguranță expresia ei m-ar scoate din sărite. N-am de gând să mă cert cu ei. Din contră, am venit aici pentru a o termina cu unii dintre ei, odată pentru totdeauna. Vacanța în Nederland mi-a deschid ochii suficient cât să-mi dau seama că nu toți îmi sunt prieteni, așa cum credeam.

În plus, aș fi ușurat ca și Nikki să-și încheie socotelile cu Kristen odată pentru totdeauna. Astăzi.

― Haideți, băieți! exclamă Dean, serios. E o sâmbătă frumoasă. Nu putem trece peste ce s-a întâmplat și să fim din nou prieteni?

― Eu nu pot să fiu prieten cu cineva care a încercat să-mi tăvălească iubita.

Asta o spune Connor și, sincer să fiu, nu mă așteptam ca ăsta să fie primul lucru pe care îl spune. Îmi întorc capul spre el și îl privesc confuz, ca mai apoi să-mi dau seama că vorbește despre mine.

― Ce vrei să spui? întreb debusolat.

― Știi exact ce vreau să spun, scuipă acid.

O privesc pe Kristen, care ezită să mă privească și ea, apoi mă întorc spre Nikki, a cărei expresie denotă o surprindere dusă la extrem. Ba mai mult, pare șocată de asta.

― Poftim? întreabă la fel de derutată.

― Vorbești prostii, îl informez pe Connor, printre dinți. Nu am avut nicio treabă cu Kristen.