Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 1

     Jessica

         Probabil că astăzi era cea mai călduroasă zi din tot anul și eu mi-o petreceam împreună cu mama și tata în mașină, Julian nici măcar nu era aici, norocosul era în tabăra aia grozavă în care obișnuiam și eu să merg când aparent sunt prea mare. 18 ani nu se mai integrează în locul acela.
   Nu, normal în weekendul ăsta trebuia să fiu pe o plajă în Miami dar planurile noastre s-au anulat deoarece tata trebuie să ajungă la o operație importantă în New York în câteva ore.
  Acesta e unul dintre marile dezavantaje atunci când unul din părinții tăi e doctor.
  Bine, nu mă înțelegeți greșit, faptul că renunță la o vacanță în Miami ca să opereze o fetiță care fără acestă operație nu o să poată să meargă niciodată e cu adevărat minunat. Ceea ce face el e cu adevărat minunat și înțeleg, dar era o vacanță în Miami așa că mai scutiți-mă! Am și eu dreptul să fiu măcar puțin imbufntată.
-Am ajuns!
   Tata parchează mașina și ne dăm toți jos. Ușa casei se deschide și apare bunica. Imediat ce o văd, ei bine, imi mai trece supărarea pentru că pur și simplu nu ai cum să nu o iubești pe bunica Shaw.
-Bună, buni!
-Jessica, scumpo! Vino aici!
  Mă trage spre ea ca să mă îmbrățișeze.
-Ce mai faci, draga mea?
  Ii zâmbesc:
- Bine!
   Bunica nu e ca o bunică obișnuită și cred că asta o face să fie și atât de minunată. Adică deșii are 65 de ani, și a dat naștere la cinci copii, continuă să arate bine.
  Ochii ei albaștrii nu și-au pierdut nicio clipă strălucirea. Continuă să se angajeze și să se îmbrace elegant, și e plină de viață.
  Dacă nu ai cunoște-o nu ai putea să îți dai seama câți ani are. Singurul lucru care o dă puțin de gol e părul ei alb, dar îl are mereu aranjat și mi se pare că i se potrivește foarte bine. Ii oferă o aură mai blândă.
-Asta e bagajul tău, Jessica! Iar acum noi trebuie să plecăm!
  Imi spune tata. Dau din cap spre ei și merg să îi îmbrățișez:
-Să îi dai gata cu operația ta, tată!
  Rânjește.
-Așa o să fac!
   Bunica îl strânge și ea în brațe:
-Ok, mamă, acum chiar trebuie să mergem, o să pierdem avionul dacă nu.
  Bunica strânge din buze:
-Oh, Doamne! Ai crede că având în vedere că ai cinci copii o să fii mereu înconjurat de ei și nu o să ai nici o clipă să te plictisești și totuși uite că ei sunt prea grăbiți să își mai ia rămas bun.
  Mă uit la tata și abea imi rețin zâmbetul când îl văd că își dă ochii peste cap si râde dar bunicii nu i se pare amuzant:
-Cameron!
  Spune ea și îl lovește ușor peste braț:
-Nu îți da tu ochii peste cap la mine! Mai ales în fața fiicei tale. Ce fel de exemplu ii dai?
   Eu și mama chicotim când tata se apropie de bunica și o pupă pe obraz:
-Imi pare rău. Promit că o să venim mai des să te vedem. Te iubesc!
  Bunica murmură ceva dar enervarea ii trece imediat și zâmbește:
-Și eu te iubesc dragule! Să aveți un zbor plăcut!
  Le facem cu mâna lui și mamei în timp ce pornesc mașina și pleacă. Imediat ce au dispărut de pe alee, bunica se întoarce spre mine:
-Haide, înăuntru, scumpo, am pregătit limonadă și prăjitura aceea cu fructe pe care o adori!
  Zâmbesc și o urmez pe bunica înăuntru. Vedeți, v-am spus că e o bunică mișto.

   ***

-Jessica?!
-Da!
-Vino te rog puțin până aici, dragă!
   M-am ridicat de pe șezlongul din curte și am mers în garaj:
-Ce s-a întâmplat, buni ?
  Ea căuta ceva prin una dintre zecile cutii de acolo.
-Ah, vreau să scot cutiile astea la poartă. Și mă gândeam că ai putea să te uiți printre ele. Poate o să îți placă ceva. Sunt și ceva dintre lucrurile Miei pe acolo.
   Am dat din cap:
-Sigur.
  Ea a zâmbit:
- Bine, păi eu mă duc să pregătesc prânzul. Dacă găsești ceva interesant să mă anunți!
  Mi-a făcut cu ochiul și a intrat în casă.
  M-am îndreptat spre unele dintre cutii. Nu aveam altceva mai bun de făcut așa că...
  Am deschis prima cutie. Înăuntru erau o minge de baschet și un tricou cu numărul 10 pe el. Probabil că era al unchiului Trent sau poate că era al tatei sau al lui Jensen sau Jared. Habar nu aveam. Am trecut mai departe. Am dat de alte piese de mașină. Trofee și mai multe haine de băieți. A trebuit să scotocesc ceva timp printre cutii până să dau una care să conțină lucruri de fată.
Până și modelul cutiei era ceva mai special. Avea modele cu argintiu, bănuiesc că bunica nu voia să dea cutua asta.
  M-am așezat cu cutia în poală și am început să mă uit prin ea.
  Am găsit un glob dinacela cu sclipici și apă în el. Modelul din interior erau doi copii care se țineau de mână. Am agitat ușor globul și apoi l-am pus deoparte. Mai era un bilet la filmul Focus. O pereche de ochelari de soare și un tricou băiețesc și o șapcă.
   Eram gata să închid cutia și să trec la următoarea când ceva mi-a atras atenția. Am băgat iar mâna în cutie și am luat de pe fundul ei un caiet.
   Era mai mult o agendă cu un model floral pe copertă. L-am studiat puțin apoi l-am deschis. Avea paginile îngălbenite ca și cum ar fi vrut să arate vechitatea lui.
  Am dat prima pagină și mi-am trecut degetul peste scrisul de pe hârtie.

      22 mai Michigan

             Dragă jurnalele,

   Numele meu e Alba Robinson și astăzi este ziua mea de naștere. Am împlinit 16 ani iar acest jurnal, care e primul meu jurnal, l-am primit cadou de la Cole, care ar trebuii să știi că e cel mai bun prieten al meu...
- Jessica!
  Vocea bunicii m-a scos din transă. Am închis repde jurnal, l-am băgat inapoi in cutie chiar când capul bunicii a apărut in ușa:
-Ai găsit ceva, drăguț?
-Doar o mulțime de haine de băiat.
  Ea a râs:
-Asa se întâmplă când crești patru băieți, dragă! Haide, prânzul e gata.
-Vin acum!
  Am pus capacul cutieie dar nu am pus-o la loc cu celelalte și undeva mai în margine. Am ieșit din garaj și am urmat-o pe bunica în bucătărie.