Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 6

     Alba - 17 ani

         Luni mă trezesc cu două ore înaintea programului meu de la școală și trec pe la restaurant ca să servesc cafeaua și micul dejun persoanelor care vin să îl servească acolo.
  Cu 15 minute inainte de primul meu curs, plec de la restaurant. Am noroc că e atât de aproape de școală.

     Matematica nu a fost niciodată punctul meu forte, la fel ca și științele. Imi place literatura dar nici acolo nu excelez, doar uneroi la unele teste când reușesc să iau note mari pentru că în rest, stau cuminte în banca mea din spatele clasei și nu scot nici un cuvânt.
   Mi-am dat seama că e mai ușor așa. Să trăiesc în umbră unde toți mă ignoră și astfel scap de multe bătăi de cap.
 
   La finalul orelor, știu că Cole mă așteaptă în parcare. Așa face aproape în fiecare zi. E pauza lui de prânz așa că vine să mă ia și în majoritatea zilelor mă duce la el la servici unde ne petrecem apoi restul zilei.
  Uneroi mă plictisesc acolo dar nu e ca și când aș avea unde să mă duc. Oriunde e mai bine decât acasă la mine.

  ***
   Am avut cumva norocul în ultimele 3 zile încât să nu mă întâlnesc cu mama sau cu Ray în casă. Însă se pare că norocul meu a ținut până astăzi.
   Imediat ce intru în casă, aud televizorul aprins și sper că o să trec neobservată dar aud pași pe podea și lumina se aprinde.
   Simt un fior pe șirea spinării și mă întorc ca să îl văd pe Ray. E un bărbat în jur de 45 de ani, cu burtă și barbă iar în cap are un început de chelie.
  E îmbrăcat cu niște pantaloni și un tricou, ambele pătate cu Dumnezeu știe ce.
- Bună!
-Pe unde dracu', umbli toată ziua?
   Dar imi dau seama că nu ii pasă pentru că merge spre bucătărie ca să își ia o bere probabil pentru că se întoarce cu o nouă sticlă în mână:
-Unde e maicăta?
  Probabil că deja a și uitat că m-a mai intrebat inainte ceva. Ridic din umeri încercăd să scap de aici cât mari repde:
-Nu am văzut-o.
  După asta intru repde în camera mea și încui ușa. Mă dezbrac și îmi pun geanta pe masa- biroul meu.
   Mă întind în pat și adorm imediat.

   ***

  A doua zi imi încep programul foarte asemănător cu ziua anterioară.
  După ce servesc cafeaua și micul dejun clienților de la restaurant, mă duc la școală.
  Astăzi însă lucrurile se schimbă puțin deoarece undeva intre al doilea și al treilea curs primesc un mesaj.
   Alba, știu că e din scurt dar voiam să știu dacă poți să vi astăzi până aici, pe la ora 3?
  Scriun un simplu bine, ca și răspuns și îmi pun telefonul inapoi in geantă.
 
   ***

  După ore, ii spun lui Cole că nu trebuie să vină să mă ia și merg pe jos până în partea bogată a orașului.
  Mă bucur că astăzi am pe mine o pereche de blugi care nu par chiar atât de uzați și o un tricou verde, cu un mic decoletu care nu arată chiar rău.
  Mi-am trecut degegetele prin păr ca să îl aranjez. Mereu când vin în partea asta a orașului încerc să arăt puțin mai bine.
   Traversez peluza casei și mă duc spre ușă. Bat de trei ori inainte ca cineva să îmi deschidă:
-Alba! Mă bucur că ai ajuns, intră!
  Domnul Fray, mă poftește în casă. E îmbrăcat la costum și dacă te uiți la el, poți vedea că deșii are probabil vreo 35 de ani, are trăsături atrăgătoare.
   Se uită la mine în timp ce imi întinde niște bani:
-Poftim. Puteți să comandanți pizza sau orice altceva vreți voi. Nu cred că o să întârzii mai mult de ora 7 dar e o ședință foarte importantă și nu o pot rata.
  Ii zâmbesc:
-E în regulă, domnule Fray!
-Bine. Mersi, Alba!
  Iasă din casă iar eu mă duc spre sufrageria casei spațioase unde o găsesc pe Eliza uitându-se la televizor:
- Hei, Lizzi!
  Își ridică capul înspre mine când mă aude, se ridică de pe canapea și aleargă în direcția mea. O iau in brațe:
-Albaaa!
- Bună, scumpo!
   Lizzi are aproape 7 ani iar eu am grijă uneroi de ea. Părinții ei sunt divortati iar tatăl ei, care are tutela, lucrează destul de mult așa că uneroi vin să stau cu Lizzi. Chiar nu mă deranjează, adică sunt destul de bine plătită și fetița e cuminte:
-Și, ce vrei să facem noi astăzi?
  Ea rânjește complice:
-Ce zici să încercăm să pregătim prăjitura aceea cu ciocolată pe care am văzut-o la televizor data trecută.
  Dau din cap și o iau de mână și mergem in bucătărie.
  Bucătăria spațioasă și dotată din casa lor e încă un lucru de care mă bucur atunci când stau cu Lizzi. De obicei, din banii pe care ni dă domnul Fray ca să comandăm mâncare, mergem la magazin și cumpărăm încredințate și pregătim noi ceva de mâncare. Mă bucur că la 7 ani, Lizzi e mai  încântată să mă ajute la bucătărie decât să se uite la televizor.

   ***

      Vineri, avem un program mai scurt deoarce tot liceul se pregătește pentru meciul de fotbal de început de sezon. Toată lumea pare atât de încântată și toți își fac planuri cum să vină și să prindă cele mai bune locuri.
  Școala noastră, e foarte bine dotată la categoria sporturi. Avem un teren mare de fotbal, o sală numai bună pentru baschet, o sală de gimnastică , până și un bazin de înot.
  În afară de orele obligatorii de sport pe care le am în orar, evit cât de mult posibil locurile acelea.
     Dacă vrei să stai în umbră și să nu fii remarcat, trebuie să te ferești de chestiile astea.