Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 15

   Jessica- prezent

       Buni pune o farfurie cu fursecuri pe masă iar eu aduc limonada și două pahare. Ne așezăm amândoua la masă:
-Deci, unde am rămas?
-La partea în care l-ai pleznit iar apoi ai fugi.
-Ah, așa este. zicea ea și zâmbește de parcă în minte ii vine imaginea perfectă a acelui moment apoi își ridică ochii spre mine:
-Așa deci, să continuăm...
  
    Alba- 17 ani

         Tot drumul spre casă nu m-am putut decât la acel sărut. În noaptea aceea nu am putut să mă gândesc decât la acel sărut și aproape că nu am putut deloc.
  Nu inteleg de ce mă obsedează atât de tare. Practic nici măcar nu a fost un sărut adevărat. Abea ne-am atins buzele câteva secunde și cu toate astea, când mă gândesc la acel moment, un val de căldură imi invadează corpul.

   ***

     La școală mă bucur că nu dau de Ben pe holuri și astăzi nu o să merg la domul Fray deoarece lucrez la restaurant așa că șansele să mă întâlnesc cu el sunt foarte mici.
  Imediat ce termin de gândit chestia asta, mă enervez pe mine însămi. Nu ar trebuii să încerc să îl evit pe Ben. Nici măcar nu ar trebuii să îmi pese de el. O fi fost probabil un impuls de moment. Un lucru de care că probabil a uitat deja, și așa ar trebuii să fac și eu, dar cu toate astea tot continui să mă gândesc atunci când plec de la școală și ajung la servici.

    Restaurantul e aglomerat așa cum e în general în zilele de vineri. Avem client după client și sunt intr-o continuă mișcare între mese și tejghea.
  Mă întorc de la o masă ca să ajuns să servesc clienții de la tejghea:
-Cu ce vă pot ajuta?
  Pun eu întrebarea standard:
-Doi hamburgeri, doua porții de cartofi prăjiți și un suc.
  Imi ridic ochii și dau de ochii albaștrii ai lui Ben. O clipă rămân pe loc dar imi revin repede și transmit comanda mai departe:
-La pachet sau aici?
-La pachet.
    Doamna Ruth îmi dă mâncarea iar eu o pun intr-o punga de hârtie. Ben plătește și eu ii întind punga. Mâinile noastre se ating pentru câteva clipe iar eu simt furnicaturi prin brațe.
  Il privesc cum iasă pe ușă dar nu am timp să mă mai uit după el pentru că trebuie să văd de restul clienților.

  ***

     Programul meu se încheie exact peste o oră de când Ben a fost aici. Imi pun șortul pe tejghea și o salut pe doamna Ruth apoi ies din restaurant.
   Eram pe la jumătatea parcării când am auzit niște pași în urma mea apoi o voce cunoscută:
-Hei!
  Când m-am intors, Ben Shaw, se desprindea de pe mașina lui și venea spre mine. Am ridicat o sprânceana spre el:
-Ce faci aici?
-Te-am așteptat.
-Ai stat în parcare o oră întrega?
  Pare stânjenit dar îmi zâmbește și ridică din umeri:
-Voiam să îmi cer scuze pentru ieri. Stii, când te-am sărutat.
  E randul meu să ridic din umeri:
-Probabil că am devenit chit atunci când te-am pleznit.
  Ben rânjește și își duce mâna la obraz de parcă și-ar aduce aminte. Vreau să plec și el observa asta așa că spune repde:
-Hei, ai apucat să mănânci?
-Nu.
  Rânjește:
-Perfect pentru că am cumparat cina!
   Aleargă la mașină și aduce punga de hârtie:
-Vrei să îi dai unei fete mâncarea pe care ai cumpărat-o de la ea?
  Ben pare să se dezmufle:
-Eu...putem merge altundeva dacă vrei...
  Încep să râd când îi văd expresia ceea ce îl face să se relaxeze:
-Te tachinam doar.
  Imi zâmbește și flutură punga:
-Deci ce zici ?
  Mă uit la el apoi la mâncare și simt căldura în piept. În afară de Cole nimeni nu a mai făcut un gest dintracesta pentru mine niciodată. Așa că dau din cap:
-Haide, știu un parc drăguț ceva mai încolo.

   ***

   Imi șterg mâinile unsuroase de la cartofii prăjiți pe un șervețel și Ben face la fel. Imi întinde sucul:
-Ar trebuii să bei tu prima, în cazul în care nu te deranjează să bei după mine.
  Mă uit la ochii lui albaștrii precum oceanul. Nu m-ar deranja să beau după el însă nu ii spun lui asta și iau sticla și beau două guri apoi i-o întind inapoi. Ben bea și el din sticlă fără nici o problemă.
  Ne ridicam de la măsuță de picnic din parc și începem să mergem spre parcarea restaurantului unde e mașina lui.
   Ne oprim si ne uităm o clipă unul la altul:
-E un cer frumos în seara asta. Senin. Poți vedea toate stele.
  Spun eu și mă uit spre cer. Când îmi cobor din nou ochii, Ben e mai aproape de mine și mă privește intens.
  Ridică o mână și mă mângâie pe obraz. Imi vine să mă dau inapoi dar nu o fac.
  Inima începe să îmi bată mai repde când el își apleacă capul spre mine. Se uită în ochii mei și imi șoptește:
-Vreau să te sărut. Dar trebuie să știu dacă o să mă pleznsti din nou.
  Asta mă face să chicotesc iar el ia asta ca pe un acord așa că își lipește buzele de ale mele.
  De data asta nu mă mai retrag și mă agăț de el.
  Imi pun o mână pe ceafa lui iar el imi prinde talia cu brațul.
  Il las să mă sărute și eu îl sărut pe el, are buzele plăcute, le simt de parcă ar fi fost făcute pentru mine.
  Din impuls ii prind cu dinții buza de jos și i-o mușc ușor iar el geme ceea ce mă face să simt fluturași în stomac.
  Când ne despărțim, respirațiile noastre sunt precipitate:
-Ei bine, așa trebuie să fie un prim sărut reușit. spune el
  Ben se uită în ochii mei iar eu nu pot să nu remarc cât de frumos e el cu ochii aceia albaștrii și gropițele alea ale sale, e perfect. Ben Shaw e prea perfect. Mult prea perfect pentru mine.
  El observă că s-a schimbat ceva în atitudinea mea și se încruntă ușor iar eu mă retrag:
-Hei, ce s-a întâmplat?
-Nimic, eu...
   Nu mă pot uita in ochii lui deoarece încă simt gustul buzelor sale.
- Trebuie să plec.
-Te conduc eu.
-Nu! Mă descurc. Trebuie să plec!
Fac câțiva pași în spate:
-Alba! Stai!
  Dar nu mai stau și la fel ca și ieri, dispar. Dispar inainte ca toate astea să se transforme în ceva ce nu mai pot sa controlez. Înainte ca acel val de căldură și fluturii din stomac să se transforme în mai mult de atât.