Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 3

     Următoarea zi, m-am îmbracat cu o rochie albă lejeră, mi-am luat niște sandale comode și i-am spus bunicii că merg să mă plimb iar ea m-a intrebat dacă pot să trec pe la supermarket-ul din cartier și mi-a dat o listă cu ce să cumpăr.
    Nu mi-a luat mult să ajung la magazin. Am intrat și m-am plimbat printre raioane până când am luat tot ce era pe listă și am mers la casă.
   În fața mea mai era un baranel care își plătea lucrurile și apoi am urmat eu.
- Hei!
  Mi-am ridicat ochii spre casieri. Nu putea să fie cu mult mai mare decât mine, 19 sau poate 20. Avea un păr șaten închis și ochi căprui. Mi-a zâmbit și i-am zâmbit ușor când l-am salutat inapoi:
-Hei!
  A început să scoată lucruri din coșul meu și să le scaneze iar eu le băgam în geanta pe care o luasem cu mine.
- Deci, ești de pe aici? Nu cred că te-am mai vazut.
  Mă uit din nou la el și apoi la literele scrise cu negru pe ecusonul de la piept
   Kay
-Nu sunt de aici. Stau doar câteva zile la bunici.
  El a dat din cap ca și cum ar înțelege:
-Asta ar fi exact 24,30 de dolari.
   I-am întins banii iar el mi-a zâmbit când mi-a dat bonul:
-Păi să ai o zi frumoasă...
- Jessica.
-Jessica. Desigur. a spus el zâmbind
     Am ieșit din magazin și m-am intors acasă.

   ***

  Bunica pregătea o cană mare de ceai cu gheață când am intrat in bucătărie. Am pus plasa pe masă:
-Mersi, scumpo, vrei niște ceai?
  Am dat din cap:
-Mă duc să mă schimb și mă întorc.
-Te aștept în grădină!
   Am mers sus și m-am schimbat intr-o pereche de pantaloni scurți și un maieu.
  Mi-am privit reflexia în oglindă în timp ce imi prindeam părul intr-un coc lejer.
   Aveam ochii albaștrii specifici familiei Shaw. În afară de gemeni, Lucas și Landon și Eve care moșteniseră ochii mamelor lor, toți din familia Shaw aveam ochi albaștrii.
   Chiar înainte să ies din cameră, ochii mi-au căzut pe cutia de sub pat.
   M-am apropiat de ea și ezitant al luat în mână jurnalul apoi am coborât .
  
   ***

    Bunica mă aștepta în filigorie. Mi-a zâmbit când m-am pus lângă ea pe unul dintre scaunele comodă:
-Bunico?
-Da, dragă.
   Mi-am frământat o clipă degetele:
-Mă uitam ieri prin cutii și am dat de una, cred că era a ta. Am găsit asta in ea.
  I-am întins jurnalul.
   Am văzut cum ochii bunicii se plimba pe el și cum expresia feței i se schimbă atunci când își dă seama ce este.
  Întinde mâna după el și văd că degegetele ii tremura atunci când îl apucă.
-Am crezut că l-am pierdut când ne-am mutat...
-Era în una din cutiile din spate.
   Bunica a luat jurnalul și l-a intors pe toate părțile studiindul de parcă nu ii venea să creadă că îl vede.
  L-a deschis și a inspirat adânc când și-a trecut mâna peste prima pagină am văzut că pe chip ii apare o undă de nostalgie:
-A trecut atât de mult timp!
  Vocea ii e joasă și gâtuită.
-Am citit câteva pagini.
  Spun eu și simt cum mi se inroșesc obrajii. Bunica se uită la mine:
-Dar m-am oprit repede. Au fost doar vreo 3 însemnări...
-E în regulă.
   Bunica mai da si ea câteva pagini și văd că se oprește la cea unde scrie afurisit drogat și văd că se strâmbă:
-Bunico ?
-Da?
-Ce e scris in jurnal. E adevărat?
  Ea își ridică ochii albaștrii și se uita intens la mine câteva clipe. Chiar cred că nu o să îmi răspundă când dintr-o dată imi raspunde:
-E o parte a vieții mele pe care nu o știe nimeni.
-Nici măcar bunicul?
-In afară de el. Dar nici bunicul tău nu știe chiar totul. Exista totuși cineva care știa...
-Era băiatul acela de care ai scris, Cole
?
  Mă ia pe mine gura pe dinainte. Bunica tresare când îi aude numele și pentru o clipă cred că o să se supere dar apoi văd că zâmbește blând:
-Da. El. Cole.
   Fata ei căpătat o nouă expresie când îi roesește numele:
-El unde e acum? Ați păstrat legătură...
  Văd că bunica se întristează:
-E o poveste lungă.
   Ochii mei exprimă curiozitate:
-Dar tu vrei să o auzi, nu-i așa?
   Dau din cap și îmi mușc buza.
   Bunica oftează:
- Ești prima mea nepoată așa că poate ai castigat dreptul de a-ți povestii. Dar ține mine, Jessica, ești prima persoană căreia îi povestec asta.
   Am dat din cap plină de interes. Bunica m-a studiat o clipă:
-Bine, ești gata să aflii povestea vieții mele?
   Am dat din cap și bunica s-a așezat mai bine în scaun începând să povestească...