Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 19

   Alba - 17 ani

        Soarele care imi mângâia obrajii a fost cel care m-a trezit. Am deschis ochii încă somnoroasă dar simțindu-mă mai bine.
  Când m-am miscat puțin mi-am dat seama că mai era cineva cu mine in pat.
  M-am intors încet în brațele lui Ben.
  Încă dormea.
  Avea părul brunet răvășit și pleoapele ii fluturau. Avea un braț deasupra capului astfel încât o bucățică din tricou ii era ridicată și lăsa la vedere o parte din abdomenul bine lucrat.
   Avea gura puțin deschisă ceea ce îl făcea să fie și mai frumos dar cumva, să îl văd așa, atât de liniștit și vulnerabil, îl făcea să mi se pară că poate nu e totuși atât de diferit de mine. E și el om până la urmă.
   M-am dat jos din pat și cu pași atenti am traversat camera apoi am ieșit pe hol. Unde am dat de un întreg labirint.
   Am numărat 7 uși și scările din capătul holului imi spuneau că mai există un întreg etaj al casei.
  Care sunt șansele să nimeresc baia din prima?
  Ei bine, am ales o ușă la întâmplare și am intrat intr-un dormitor apoi în alt dormitor și în cea de-a treia am găsit baia.
  Baie care era la fel de mare ca intreaga mea cameră plus bucătărie plus sufragerie.
  M-am spălat și mi-am prins părul intr-un coc lejer în vârful capului apoi m-am intors in dormitor si aproape că am greșit camera.
   Ben încă doream așa că am mers spre grămada de haine de pe taburet.
  Am cautat printre ele și fără să vreau m-am uitat la etichete. Toate erau de firmă. Probabil că țineam în mână câteva sute de dolari.
  Am luat pe mine o pereche de blugi care erau tăiați în genunchi și o bluză neagră, cu umerii goi. Erau cele mai simple haine din întreaga grămadă și cu toate astea, probabil că erau cele mai scumpe haine cu care am fost îmbrăcată vreodată.
   M-am intors și am tresărit când l-am văzut pe Ben ridicat în capul oaselor privindu-mă:
-De cât timp ești treaz?
  El rânjește:
-De ceva vreme.
  Mă apropii de pat. Ridic o pernă și o arunc spre el dar asta il face să râdă:
-Și nu puteai să spui asta înainte să mă schimb!
   Noroc ca aveam lenjeria pe mine:
-Hei! Poate că sunt eu drăguț dar nu sunt prost!
  Am scuturat din cap dar nu eram supărată pe el. S-a ridicat din pat și a venit spre mine:
-Cum te simțiti?
  A pus o mână pe fruntea mea:
-Mai bine.
-Mă bucur.
  Și-a trecut o mână prin păr ca să îl mai aranjeze:
-Hei, ce ar fii să aștepți aici două minute până când mă îmbrac și eu și apoi să mergem să mâncăm ceva?
  Am dat din cap:
-In regulă.

   ***
   Parterul casei Shaw părea și mai mare decat etajul. Aveau o bucătărie cum vezi doar în filme, încă o baie și un living imens cu șemineu și toate cele:
-Nu pot să cred că tu chiar locuiești intr-un astfel de loc.
  Am spus eu și încă odată mi-am dat seama cât de diferiți suntem. Ben a ridicat din brațe:
-Nimic din ce e aici nu e al meu. Totul e al părinților mei. Nimic din ce e aici, nu reprezintă cine sunt eu.
  Ii absorbeam cuvintele. Locul în care locuiești nu reprezintă cine ești. Dar oare ar mai spune asta dacă ar știi unde locuiesc eu ?
-Deci, ce vrei să facem astăzi?
  M-a intrebat. Am rămas surprinsă de intrebare. M-am uitat spre ceasul de pe perete:
-Aaaa...probabil că eu o sa plec...
  Ben s-a încruntat:
-Ce? Nu! Afara e cam rece ca să ieșim să ne plimbam și tu încă nu ești bine, așa că mă gândeam să vedem niște filme și poate să comandăm ceva de mâncare. Dar in nici un caz nu pleci.
-Dar eu...
-Alba.
  Ben și-a pus o mâna peste a mea și m-a privit intens în ochi:
-Asta e sâmbătă pe care o să o petreci cu mine. Bine?
  Încă nu îmi venea să cred dar am dat din cap. El a zâmbit și s-a lăsat pe spătarul scaunului.

    ***

   După micul dejun, eu și Ben ne-am lungit pe canapeaua din sufrageria lui.
  Am ales câteva filme la care nu am fost foarte atentă deoarece mintea mea era în alată parte.
  Nu puteam decât să mă gândesc la Ben. La gesturile lui. La tot ceea ce face pentru mine.
  Toată viața mea, persoanele care au făcute ceva pentru mine au vrut mereu ceva în schimb, cu excepția lui Cole.
  Asta mă face să mă întreb ce vrea Ben. Care e șmecheria în toată chestia asta? Și cât de tare o să regret că m-am lăsat dusă de val?
-Hei, pământul către Alba!
-Hmmm...poftim?
-Tocmai te întrebam dacă vrei să comandăm ceva de mâncare?
-Ah, sigur.
-Ce vrei să fie? Chinezească? Indiană ? Americană?...
-Chinezeasca suna bine.
  Ben a zâmbit și a pus mâna pe telefon, a dat o comanda și apoi am terminat de urmărit filmul până când a venit mâncarea.
 
   După aproximativ o oră, cineva a livrat mâncarea iar noi ne-am intors in sufragerie cu două cutii cu mâncare. Ne-am pus iar pe canapea si am inceput sa mâncăm.
  M-am uitat la Ben. La modul cum mărul lui Adam i se mișca când înghite. La genele lui mult prea lungi...si-a intors ochii spre mine. A zâmbit când a văzut că îl privesc iar eu i-am intors zâmbetul și am fost șocată de sentimentul de familiaritate pe care l-am simțiți în acea clipă, acolo, alături de el.
  
   ***
   Telefonul meu a sunat de undeva de la etaj așa că am alergat până sus.
-Alo?
-Alba,ești bine? Am incercat și mai repede să dau de tine dar nu mi-ai raspuns!
-Oh, scuze! Da, sunt bine!
-Unde ești?
-Oh, Cole, e o poveste lungă dar...poți să vii să mă iei? O să îți povestesc mai tarziu detaliile.
- Da. Doar dă-mi adresa.
   I-am dictat adresa și apoi am închis telefonul. Când m-am intors, Ben stătea în prag privindu-mă.
  Mi-am adunat hainele și mi-am luat geanta:
-Pleci?
  Am dat din cap:
-Cole vine după mine.
   Am coborât la parter. L-am ajutat să strângă cutiile de mâncare și apoi am auzit motorul lui Cole.
-Ok, păi mulțumesc mult pentru tot! Pa, Ben!
  Am dat să trec pe lângă el dar m-a prins de mână și m-a lipit de pieptul său.
  Mi-a luat obrajii în palme silindu-mă să îl privesc în ochii albaștrii:
-Sper că nu ăsta e stilul tău de a-ți lua rămas bun deoarece e jalnic.
-Mda, pai atunci arată-mi tu cum se face!
  A rânjit și s-a aplecat spre mine. Și-a lipit blând buzele de ale mele. Ne-am sărutat câteva clipe și când ne-am despărțit, mi-a mângâiat obrazul:
-Ne vedem luni, Alba!
  Am dat din cap si el m-a mai sărutat odată scurt inainte să deschidă ușa. Cole mă aștepta pe motocicletă.
  Avea pe el o geacă de piele iar ochii lui căprui m-au inspectat preț de o clipă apoi au trecut asupra persoanei din spatele meu.
  M-am uitat și eu spre Ben care era imbrăcat în niște haine lejere, atât de diferit de blugii și gecile de piele pe care le poartă Cole.
-Bună!
-Bună!
  Am înconjurat motorul și apoi m-am pus în spatele lui Cole. Mi-am strâns mâinile in jurul corpului său și el a accelarar motorul încă privind spre Ben.
  Eu i-am făcut scurt cu mâna iar el mi-a răspuns cu un semn din cap iar apoi Cole a pornit în viteză și în catvea clipe eram departe de Ben și de toată siguranța pe care o reprezentau brațele sale.