Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 12

       Alba- 17 ani

- Alba! Mă ajuți te rog să îmi leg șireturile? mă întreabă Lizzi
-Sigur, dragă!
  Mă aplec iar ea își flutură piciorul în care are un tenis roz cu sclipici. Prind șireturile și fac o fundă apoi fac la fel și cu celălalt.
-Știi, ar trebuii să te învăț cum să îi legi singură.
  Ea ridică din umeri:
-Tata a încercat să mă învețe odată dar nu am prins mișcarea.
  Ii zâmbesc:
-Nu are nimic. Mai ai timp să înveți.
   Ea sare de pe canapea și merge spre ușă. Eu îmi iau geanta și ies din casă. Lizzi aleargă peluza până la stradă iar eu încui ușa. Chiar când scot cheia din broască o aud strigând:
- Bună, Ben!
  Mă întorc și o văd cum îi face cu mâna încântată lui Ben Shaw care e la două case mai încolo ieșind din mașină.
   Normal că trebuie să locuiască atât de aproape.
  Ben îi face și el cu mâna lui Lizzi și începe să vină spre noi.
  Nuu!
  Ben afișează cel mai mare zâmbet când ajunge în fața noastră:
-Bună, Lizzi! Alba!
-Hei, Ben!
-Ce faceți?
   Chiar înainte să apuc să deschid gura și să îi spun că suntem ocupate și trebuie să plecăm, Lizzi vorbește:
- Alba a găsit o nouă rețetă pe care vrea să o încerce și avem nevoie de câteva ingrediente așa că mergem la magazin.
-Oh, cu ce mergeți?
-Pe jos.
-Vreți să vă duc cu mașina?
-Nu. O să facem o plimbare. spun eu înainte ca Lizzi să accepte oferta dar asta nu înseamnă că o oprește:
-Da, eu și Alba adorăm plimbările. Vrei să vi cu noi?
   Ochii îi sclipesc când se uită rugătorare la el. Ben nici măcar nu îmi cere permisiunea din priviri când ridică din umeri și spune pe un ton degajat:
-Sigur!

   ***

      Pe tot drumul cu mașina, nu trebuie să vorbesc cu Ben deoarece Lizzi îl ține de vorbă. Chiar și atunci când intrăm în magazin.
   Eu mă îndrept spre raionul de unde trebuie să iau ce am nevoie pentru noua prăjitură cu caramel și cafea pe care vreau să o incerc.
  Imi umplu mâinile cu câteva pungi și cutii și chiar când vreau să ies de pe raion, ceva îmi taie calea.
   Râsetele lui Ben și Lizzi răspună în tot magazinul când el o împinge pe ea cu căruciprul care alunecă și aproape doboară un raft de hârtie igienică.
   Eu pornesc după ei:
-Hei! Ce credeți că faceți!
  Amândoi se uită spre mine cu gurile până la urechi:
-Ne distrăm!
Mă incrunt și îmi pun mâinile în șolduri:
-Lizzi, dă-te jos din coș, iar tu, Ben, maturizează-te!
   Lizzi mă ascultă și se dă jos din cărucior dar nu înainte să schimbe o privire complice cu Ben:
-Ce? intreb
-Oh, Robinson, trebuie să te mai distrezi și tu uneori! Imi spune el cu un rânjet mare pe față
   Înainte să apuc să îi spun că eu mă distrez, sunt ridicată pe sus și pusă în cărucior. Nici nu apuc să îmi dau seama ce se întâmplă că simt cum căruciprul prinde viteză și pe lângă mine zboară rafturile.
  Mă prind cu mâinile de barele lui de fier și strig când aproape că ne băgăm intr-un perete. Adidașii lui Ben scrâșnesc pe podea când ia curba și se oprește chiar la coada pentru casa de marcat.
   Oamenii se uită la noi iar mie mi se inroșesc obrajii.
   Ben râde iar eu îi arunc o încruntătură urâtă ceea ce îl face să râdă și mai tare.
   Mă dau jos din cărucior iar el vrea să mă ajute dar mă trag:
-Lasă-mă!
-Ah, haide! A fost amuzant!
  Incerc să mă uit urât la el deșii nu sunt cu adevărat supărată:
-Nu. Nu a fost.
   Apoi mă intorc și așez pe bandă lucrurile pe care le am și încerc să îmi ascund un zâmbet.

***

     Când ajungem înapoi, mă apuc să pregătesc prăjitura iar Ben și Lizzi mă ajută. Nici măcar nu știu cum de a ajuns să intre cu noi în casă. De fapt cred că niciuna nu l-a invitat. Ticălosul!
   Chiar când tai o felie de prăjitură ca să o dezgustăm, telefonul îmi vibrează în buzunar.
   Il scot și citesc mesajul de pe ecran. Imi bag telefonul înapoi în buzunar și îmi șterg degetele pe un prosop de bucătărie.
   Când îmi ridic ochii, observ că Ben mă privește:
-Eu trebuie să plec!
  Mă apropii de Lizzi și o pup pe frunte:
-Tatăl tău ajunge în două minute!
   Ea dă din cap.
-Ne vedem mâine, Alba!
-Sigur, scumpo!
   Îmi iau geanta în timp ce îl aud pe Ben că își ia rămas bun de la Lizzi.
  Ieșim amândoi din casă și mergem spre alee. Ben se oprește o clipă și se întoarce spre mine:
-Deci, vrei să te conduc undeva?
  Scutur din cap și arăt în josul străzii unde Cole mă așteaptă. Ben privește și el in direcția aceea și îl văd incruntandu-se dar nu spune nimic:
-Bine, păi...ne vedem.
   Dau din cap și pornesc spre alee. Mă urc în spatele lui Cole și lumea zboară pe lângă noi.