Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 25

    Alba- 18 ani

      Cea mai bună abordare în ceea ce îl privește pe Cole, e abordarea directă, cea lipsită de ocolișuri.

   
   Așa că atunci când am mers la atelier iar el  era acolo singur, am știut că aceea era șansa mea.
-Hei!
  Nici măcar nu și-a ridicat privirea de la motorul la care lucra când mi-a rapsuns monoton:
-Hei!
   Asta ma făcut să mă enervez și am știut că era bine că o să lămurim lucrurile:
-Cole? De ce nu te uiți la mine?
-Sunt cam ocupat, dacă nu observi. tonul lui era ironic
  Mi-am pus mânile la piept:
-Aha, deci ai tot fost ocupat în ultima săptămână de m-ai evitat?
  Nici de data asta nu se uită la mine și doar ridică din umeri.
  Sunt nevoită să trag aer în piept ca să nu mă enervez și mai tare. Am venit aici să ne rezolvăm problemele și să aflu ce e in neregulă cu el, nu să ne certăm:
-Cole?
  Nu a spus nimic dar așa că m-am apropiat de el și mi-am pus capul pe spatele lui.
  Cu cearta nu o să functionezeze, dar poate așa da.
-Cole? am spus din nou
  El nu a răspuns dar s-a oprit din lucru.
  Mi-am ridicat capul și mi-am sprijint bărbia de umărul său:
-Ce s-a întâmplat?
-Nu s-a întâmplat nimic! s-a răstit el la mine
-Atunci de ce ești atât de supărat pe mine? De ce ești atât de nervos pe mine?
-Nu contează.
-Ba da, contează! Cole, spune-mi de ce ești atât de nervos pe mine?
  El s-a prefăcut că își reia lucrul dar vedeam din maxilarul lui încleștat că se abținea să nu spună ceva și știam că mai avea puțin până ceda așa că am continuat să îl presez:
-Cole! Spune-mi. E din cauza lui Ben?
  Mușchii spatelui i s-au încordat vizibil când am pomenit numele lui și știam că am dreptate.
   Am oftat:
-Cole, nu trebuie să îți faci griji. Ți-am mai spus, Ben e o persoană bună. Nu e ca restul lumii. Nu o să îmi facă rău. Nu...
-Nu e vorba de asta.
-Nu? Nu de asta ești nervos? Nu din cauza lui Ben?
  Tresar când Cole trântește cleștele pe care îl are în mână și acesta se lovește zgomotos de tabla mașinii.
-Firar să fie Alba! Normal că din cauza lui sunt nervos! a strigat el la mine
   Se întoarce spre mine:
-Il cunoști de abea două luni și i-ai acordat incredere ta. Incredere care mie mi-au trebuit ani ca să ți-o câștig. Lui i-ai oferit-o după câteva săptămâni.
  Cole a mai făcut un pas spre mine:
-Normal că sunt nervos din cauza lui!
  S-a uitat in ochii mei și a mai coborât puțin tonul:
-Dar nu sunt nervos din motivele pe care le crezi tu.
  A lăsat o clipă ochii in jos apoi și-a ridicat din nou și m-a privit țintă în ochi când a vorbit:
-Eu te iubesc, Alba!
-Oh, Cole...și eu te iubesc! Nu trebuie să îți faci griji că Ben o să îți ia locul...
-Nu înțelegi.
-Ba da. E în regulă...
  El a scuturat din cap:
-Nu. Nu înțelegi, Alba! Eu te iubesc! Sunt îndrăgostit de tine!
  Rămân cu gura căscată:
-Mereu am fost dar mi-a fost prea teamă să îți spun. M-am temut că tu nu simți la fel și că dacă o să aflii prietenia noastră o să se strice. Voiam să îți spun, ducă absolvire, când urma să plecăm împreună de aici. Dar apoi, a apărut el.
  Cole face o pauză și își incleștează pumnul:
-A apărut Ben Shaw și tu ai fost atât de repede vrăjită de el. La început am încercat să nu bag în seamă dar...nu pot să te văd cu el. Doar când mă gândesc că te sărută, că te atinge...și deja îmi vine să distrug ceva.
    Cumva imi revine glasul deșii șocul mărturisii lui încă nu a dispărut:
-Cole...nu știu...ce să spun.
  A venit mai aproape de mine. A ridicat o mână și mi-a aranjat o șuviță de păr.
  Eram încă prea șocată ca să mă mișc:
- Știu că e copleșitor dar nu pot. Nu mai pot să trăiesc așa. Sunt prea gelos pe el. Iar tu, Alba...
  A coborât tonul până când a devenit doar o șoaptă:
- Tu trebuie să știi care sunt toate opțiunile tale!
  Și fără să îmi mai dea vreo șansă să mă îndepărtez și-a lipit gura de a mea. La început am fost prea luată prin surprindere ca să protesz iar el a luat faptul că nu mă opuneam ca o invitație așa că și-a pus ambele mâini pe obrajii mei și și-a apăsat buzele și mai puternic.
  Am ieșit din transă și am pus o mână pe pieptul său.
L-am împins iar eu mi-am tras capul.
Imediat ce buzele noastre s-au depărțit, l-am pleznit.
  Contactul dintre palma mea și obrazul lui a fost usturător și s-a auzit atât de puternic încât mi s-a parut că suntetul a fost amplificat.
  Cole și-a dus o mână la obraz iar eu m-am uitat șocată la mâna mea.
  Nu îl mai pleznisem niciodată pe Cole.
  Amândoi eram încă zapacitiți dar înainte să apuc să spun eu ceva el mi-a luat-o înainte:
-Așa deci, eu nu sunt destul de bun pentru tine.
   S-a incruntat iar privirea pe care am văzut-o pe fața lui a fost ceva ce nu am mai văzut niciodată la Cole:
-Se pare că până la urmă te-am alintat bine în toți acești ani, prințeso!
-Du-te dracu'!
-Nu pot. Sunt deja acolo! a țipat el la mine când m-am răsuci pe călcâie și am plecat călcând pietrele cu pași nervoși
  Nu m-am mai uitat inapoi și am străbătut străzile bombănind și injurandu-l pe Cole.
  Dar atunci când furia m-a părăsit, mi-am pus brațele în jurul corpului când am simtit cum ceva se rupe în interiorul meu atunci când am realizat ceea ce tocmai se întâmplase.
  Am simițit cum mă umflă plânsul când am realizat că în seara asta, probabil că mi-am pierdut cel mai bun prieten.