Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 32

        Alba - 18 ani

    În clipa în care Ben deschide ușa, expresia de pe fața lui trece de la confuzie la șoc apoi din nou la confuzie și în final să se oprească la furie atât de repede încât abea țin pasul.
-Alba...iubito...ce s-a întâmplat?
   Nu am apucat să  mă privesc într-o oglindă dar îmi pot imagina cum arăt. Cu părul răvășit, cu rochia sfâșiată, cu sânge pe buze, rimelul curs, ochii roșii și tremurând.
  Deschid gura să spun ceva dar nu sunt în stare să scot nici un cuvânt.
  Ben a făcut un pas în fața și m-a prins în brațe atunci când m-am prăbușit.
  Lacrimile au început să îmi curgă pe obraji iar aerul părea că nu e destul cât să îmi ajungă.
  Ben mă mângâia pe spate și mă strângea în brațe șoptindu-mi cuvinte liniștitoare.
  M-a dus în brațe în casă și s-a așezat cu mine în brațele sale.
  Abea după o jumătate de oră când am fost în stare să îmi potolesc plânsul i-am povestit.
Iar atunci, i-am spus totul. I-am povestit întrega mea viață.
  Ben a ascultat cu răbdare și maxilarul încleștat.
  Însă când am ajuns la ultima parte. La Ray, Ben s-a ridicat brusc de pe canapea:
-Il omor!
-Ben!
   Și-a luat cheile de pe bufet și s-a îndreptat spre ușă. M-am ridicat de pe canapea și am alergat după el:
-Ben! Stai! Nu poți să te duci!
-Stai aici! Mă întorc repde!
-BEN!
  Mi-am dus mânile în cap când el a dat cu viteza cu spatele și a dispărut pe alee.
  Am intrat înapoi în casă și am căutat telefonul fix. Am format cu degetele tremurânde singurul număr de telefon care imi venea în minte în acea clipă:
-Alo ?
-Cole? Oh, Doamne, Cole! Am nevoie de ajutorul tău! E Ben....trebuie să mă ajuți!
   După ce i-am explicat scurt lui Cole ce are de făcut, am ieșit din casa  lui Ben și am început să alerg.
  Am alergat mai repde decât am făcut-o vreodată.

    ***
  
   Când am ajuns pe alee, Cole încerca să îl întoarcă pe Ben din drum și să îl facă să urce în mașină.
  Strigau unul la altul și se împingeau.
  Am simțiți un val de ușurare când i-am văzut pe amândoi acolo. Poate că încă mai aveam o șansă...
  Ușa casei s-a deschis și Ray a apărut în prag probabil din cauza zgomotului.
  Toți trei ne-am întors capetele și ne-am uitat la el.
  Au fost două clipe de liniște în care timpul a  părut să stea pe loc apoi Ray a vorbit:
-Ce e cu voi aici, idioților?
   Atât a fost nevoie că din doi pași, Ben a fost lângă el și i-a tras un pumn direct în față.
  Ray s-a dezechilibrat dar mai repde decât l-aș fi crezut în stare, s-a întors și l-a lovit și el pe Ben.
  Inima mi s-a strâns când am auzit oasele pocnind. Speram să fie degetele lui Ray nu maxilarul lui Ben.
  Ray s-a năpustit asupra lui Ben și l-a doborât la pământ.
  Însă Ben și-a revenit repede și l-a răsturnat pe Ray.
   Am vrut să alerg spre ei dar Cole m-a prins în brațe. M-am zbătut însă el nu părea că vrea să îmi dea drumul:
-Du-o de aici! a strigat Ben
   Acea clipă în care a fost distras, a fost de ajuns pentru Ray să îl lovească cu ceva în cap.
  Ben s-a chircit de durere când Ray s-a ridicat și a început să dea cu piciorul în el.
  Cole mi-a dat drumul și a pornit spre Ben ca să îl ajute însă ceva l-a făcut să se oprească.
   Ray a dus mâna la spate și a pus mâna pe un obiect. In lumina oferită de felinare mi-a luat o clipă să îmi dau seama ce era.
  Am simțiți cum sângele îmi îngheață în vene.
  Ray a îndreptat  pistolul spre Ben.
  Am vrut să fac un pas în fața dar la fel de repde el a ridicat pistolul spre mine.
-E vina ta! E doar vina ta!
    A spus el.
-Dar o să scap eu și de tine! O să scap de tine odată pentru totdeauna!
    Timpul pur și simplu a încetinit în clipa aceea.
   Era îndreptat spre mine.
   Toate simțurile mi-au înghețat și știam că nu eram în stare să fac nimic.
    Intr-o clipă am acceptat că acesta era sfârșitul.
   Am văzut cum degetele lui Ray au apăsat pe trăgaci iar glonțul a părăsit carcasa de metal de parcă ar fi fost un film dat cu încetinitorul.
   Am privit glonțul și am știut că acela, era sfârșitul.
   Am știut că acel glonț avea să distrugă totul.