Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 17

    Alba - 17 ani

       Lizzi era în sufragerie și se uita la un desen animat când am auzit soneria.
  Am mers la ușă să deschid și am simțit un val de fluturi în stomac când l-am văzut.
-Hei! Ben Shaw îmi zâmbea fermecător, cu acele gropițe perfecte
-Hei!
-Pot să intru?
  Eram pe cale să îi spun nu dar chair atunci a apărut Lizzi:
-Ben!
-Hei, Lizzi!
-Vrei să intri? Mă uit la Calăreții dragonilor!
-Glumești? Sunt preferați mei!
  Și astfel, Ben a intrat în casă, a trecut pe lângă mine, și împreună cu Lizzi s-au uitat amândoi la televizor.
  Eu am mers în bucătărie hotărâtă să pregătesc cina. Voiam să încerc o rețetă nouă pentru pieptul de pui cu legume la grătar.
   În timp ce tăiam legumele, am auzit râsete din sufragerie.
  Din curiozitate, mi-am băgat capul pe ușă și m-am uitat la ei.
  Amândoi stăteau relaxați și urmăreau filmul, Lizzi a spus ceva iad apoi Ben a gâdilit-o ușor iar ea a chicotit.
  M-am întors în bucătărie la treburile mele și abea atunci mi-am dat seama că zâmbesc.

  ***

- Alba, a fost delicios!
-Mâncarea ei e mereu bună!
  Spune și Lizzi. Le zâmbesc în timp ce adun farfuriile:
-Mersi. Mă bucur că ți-au plăcut.
  Ben se ridică în picioare și îmi ia din mână farfuria:
-Pentru că tu ai gătit, mi se pare normal ca eu și Lizzi să strângem masa și să spălăm vasele.
  Am ridicat o sprânceană:
-Ai spălat vreodată ceva în viața ta?
  A ingustat ochii ca și când lua treaba asta in serios dar vedeam că abea se abține să își ascundă zâmbetul:
-O să îți arăt eu ție, Alba Robinson! Cele mai curate vase pe care o să apuci să le vezi în viața ta!
   Scutur din cap și izbucnesc în râs. Le fac semn spre bucătărie:
-Dupa voi!
  Ben ridică sus capul și trece ingânfat pe lângă mine ceea ce mă face să râd și mai tare.

   ***

    Stau pe masă și imi fâlfâi picioarele în timp ce imi mușc buzele ca să nu râd.
  Ben și Lizzi au pus prea mult săpun de vase și au umplut chiuveta cu clăbuci, o parte din podea și pe ei. Iar acum nu mai reușesc să scape de clăbuci.
-Sigur vă descurcați?
-Mai avem doar câteva farfurii!
-Bine!
  Ben spăla și ultimele farfurii iar Lizzi le clătește apoi le șterg și le pun împreună la loc:
-Gata!
  Ben și Lizzi bat palma:
-Mă duc să mă schimb! Lizzi dispare din bucătărie.
  Ben se apropie de mine cu un zâmbet mare pe față:
-Hah! Vezi, am reușit!
  Eu dau din cap și zâmbesc:
-Da, ați reușit. Erați doar pe aproape să inundații bucătăria!
-Nee...ești doar enervantă că am avut dreptate!
  Ben ajunge chiar lângă masă. E atât de aproape că îi simt respirația. Înghit în sec și îl întreb:
-Cu ce ai dreptate?
-Că încă nu ai văzut nimic în ceea ce mă privește, Alba!
Inima începe să îmi bată mai repde cu cât el își apropie fața mai mult de a mea. Ochii săi de culoarea mării, strălucesc.
   Își ridică o mână și mă mângâie pe obraz, mă mai privește o clipă în ochi apoi își lipește buzele de ale mele.
   Celelalte două sărituri, au fost scurte și blânde dar acesta e pasional, intens.
  Mi-am desfăcut picioarele iar el s-a lipit de corpul meu.
  Mi-a înconjurat mâna cu o talie iar cu cealaltă mi-a prins părul între degete.
   Mi-am pus o mână pe pieptul lui și cealaltă pe gât.
  Când ne-am despărțit, amândoi aveam respirațiile precipitate și ne priveam în ochi.
   Ben a ridicat o mână și cu un degete mi-a mângâiat buzele. Am simițit un fior de electricitate prin tot corpul.
-Ai ochi atât de frumoși, Alba!
   Am pufnit:
-Ce e? a întrebat incruntându-se
-Asta e cea mai bună replică a ta?
  Asta l-a făcut să rânjească preț de o clipă dar apoi a devenit din nou serios când mi-a șoptit:
-Ești mai mult decât lași să se vadă, nu-i așa, Alba Robinson? Nu lași oamenii să se apropie de tine, dar eu o să schimb asta.
  Am înghițit în sec și cu vocea gâtuită, am intrebat:
-Tu?
  El a dat din cap și cu degetele blânde, mi-a dat o șuviță de păr după ureche:
-Eu o să fiu acela. Cel care o să îți deschidă inima și o să pătrundă în ea.
   Apoi s-a aplecat spre mine și m-a sărutat.