Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 7

Alba - 17 ani

   În vinerea aceea, după școală trebuia să lucrez la restaurant până la ora 10.
  Era aproximativ 8 când a început să se aglomereaze și știam că asta se datorează faptului că s-a încheiat meciul.
   Din discuțiile clienților mi-am dat seama că liceul nostru câștigase. Asta era bine, profesorii aveau să fie mai fericiți, asta inseamna mai puține teme și teste.
Pe la 8 și jumătate, în restaurant a năvălit un grup gălăgios. A fost nevoie să mă uit o singură dată în direcția lor și să știu că sunt o parte din băieții din echipă, Nate și Adam Dyer cu Sam și Austin și desigur, Ben Shaw, căpitanul echipei. Erau și câteva majorete. Eu ii cunoșteam pe ei, ei nu mă știau pe mine.
   Dintr-un motiv pe care nu îl pot explica, nu am vrut să merg să le iau comanda. M-am uitat spre doamna Ruth dar ea se ocupa de alte mese.
Sunt doar niște clienți, Alba! Ok, mi-am strâns mai bine șortul, mi-am luat carnețelul și pixul și am mers spre ei.
Cele trei fete stăteau în poala lui Nate, Ausitn și Sam. Adam era singur, la fel și Ben.
   Povesteau și radeau atât de tare încât abea s-a auzit când am întrebat:
-Ce doriți să comandanți?
Băieții au vrut hamburgeri cu cartofi prăjiți iar fetele salate.
-Eu vreau o bere. a spus Nate
-Trebuie să văd un act de identitate.
  A pufnit și s-a uitat la mine cu un zâmbet pe care probabil îl folosea ca să vrajească fetele:
-Haide, drăguțo! Poți să faci o excepție! Eu și băieții mei am câștigat un meci important în seara aceasta și vrem să sărbătorim! Nu se poate să sărbătorești fără puțin alcool!
  Am ridicat din umeri:
-Atunci puteți să sărbătoriți intr-un local unde nu vi se cer actele de identitate.
Fața lui Nate s-a pleoștit dar când i-am surprins privirea lui Ben Shaw, am observat că se amuza.

   Tocmai am terminat de șters tejgheaua și am batut un bon pentru o comandă când am observat că cineva se pusese la rând.
Când mi-am ridicat privirea, am dat de ochii albaștrii ai lui Ben Shaw:
-Cu ce te pot ajuta?
-Aș vrea o apă, te rog!
Mi-a zâmbit și în obraji i-au apărut acele două gropițe după care erau topite toate fetele din școală.
M-am intors, am luat o apă din frigider și am pus -o pe tejghea:
-Altceva?
El s-a uitat intens la mine cu ochii aceia mult prea albaștrii și a scuturat din cap:
-Doar atât!
-E doi dolari.
El mi-a întins cinci dolari și până când am deschis casa de marcat să îi dau reatul, el deja dispăruse. Mi-am ridicat ochii și am văzut că se alăturase din nou prietenilor lui.

***

La finalul programului, Cole a venit să mă ia. Când am ajuns în fața casei mele, am văzut că luminile erau aprinse atât în bucatarie cât și în sufragerie și hol.
Lumina nu era niciodată aprinsă, doar dacă mama și Ray aveau mințile mult prea sucite ca să își mai dea seama de asta.
Am simiț cum mi se strânge inima. M-am intors spre Cole:
- Hei, pot să rămân la tine peste noapte?
El a dat din cap înainte să apuc să îmi termin cuvintele și am trecut pe lângă casa mea.

Casa lui Cole era construită după același model ca și al meu.
Un hol, o sufragerie, o baie, o bucătărie minusculă și două dormitoare care sunt de mărimea unuia.
Unchiul lui Cole doarme iar noi mergem în dormitorul lui.
Camera lui arată ceva mai bine decât a mea. Asta se datorează perioadei în care mama sa trăia.
Are un pat dublu, un birou și un dulap.
Deschid dulapul lui Cole și scot un tricou de al lui.
Imi trag propriul tricou peste cap și mi-l iau pe al lui. Imi dau blugii jos iar tricoul lui care imi este mai mult ca o rochie scurtă, mă acoperă până la genunchi.
Mă bag în pat iar Cole vine și el după ce se schimbă:
-Nopate bună, prințeso!
-Nopate bună, nesuferitule!
Il aud cum râde înfundat și îi simt mână când o apucă pe a mea și eu oftez ușurată și îi mulțumesc lui Dumnezeu că îl am pe el. Nu cred că aș fi putut să supraviețuiesc fără, Cole.

***

Dimineață mă trezesc înaintea lui și îl privesc cum doarme. Are urme de pernă pe obraz, părul ciufulit iar plapuma ii atârnă pe jumătate pe jos.
Il mișc:
-Cole! Trezește-te!
Murmură ceva și își întoarce capul. Mă dau jos din pat și trag jaluzelele. El se strâmbă și își bagă capul sub pernă.
Oftez și merg iar în pat. Mă pun pe spatele lui și îl zgâlțâi:
-Haide! Trezirea! Intr-o oră trebuie să fii la servici!
- Exact! Mai am o oră în care pot să dorm! spune el cu vocea înăbușită de pernă
Imi dau ochii peste cap pentru că e atat de leneș dimineața și îl mișc iarăși.
Dintr-o dată sunt pe spate și privesc tavanul. Cole e peste mine și îmi imobilizeaza încheieturile cu o mână de a lui:
-Dă-mi drumul!
-Oh, ai vrut să mă trezesc iar acum sunt treaz! Și o să mă răzbun!
Înainte să mai apuc să spun ceva, mână lui liberă a început să mă gâdile.
Hohotele mele de râs au răsunat în toată casa:
-Cole! Oprește-te ! Te...rog !
Simțeam cum mă înec de la râs iar pe el îl vedeam rânjind:
-Spune că îți pare rău că m-ai trezit!
- Bine! Bine! Imi pare rău că te-am trezit!
Gadilitul a încetat iar Cole s-a prăbușit peste mine. L-am împins și am încercat să îmi fac respirația să își revină.
După ce ne-am îmbrăcat am coborât în bucătărie ca să mâncăm ceva.
După ce s-a uitat prin frigider și dulapuri, Cole s-a întors spre mine:
-Deci, vrei pâine cu gem, sau gem cu pâine?
Am rânjit:
-Diversificat!
A rânjit si el:
-Tot ce e mai bun pentru dumneavoastră, majestatea!
Mi-am dat ochii peste cap și am pornit spre ușă:
- Haide, dacă mă duci la servici, îți fac rost de un mic dejun din partea casei!
Cole a zâmbit și m-a urmat spre ieșire:
-S-a făcut!