Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 10

      Alba- 17 ani

         Ben Shaw m-a urmat întrega zi. Bine, nu era ca și când mă chiar urmarise deoarece aveam cursuri comune dar venea lângă mine pe hol când schimbam clasele.
  La finalul programului a venit cu mine spre parcarea școlii:
-Deci, vrei să te duc acasă?
   S-a oprit lângă mașina lui. Un Mustang negru. Am zâmbit:
-Nu mersi, cineva a venit deja după mine!
  Ii indic spre partea parcarii unde Cole stă sprijinit de motorul lui și se uită spre mine. Încep să mă îndepărtez:
-Ne mai vedem Alba!
   Eu am ridicat doar mână și l-am salutat în timp ce mergeam spre Cole.
-Hei, prințeso!
  M-am urcat in spatele lui pe motor iar el a ambalat motorul:
-Cine e tipul ăla? a arătat cu bărbia înspre Ben Shaw
-E doar un coleg.
   Cole s-a mai uitat o clipă spre Ben care ne urmărea la rândul său și apoi a pornit. Mi-am strâns mai bine mâinile în jurul corpului său cât timp am gonit pe străzi.

  ***

     Domnul Fray, m-a rugat să trec pe la el ca să stau din nou cu Lizzi.
  Am nevoie de banii aceia așa că nici nu se pune problema să refuz.
   Domnul Fray e ca intotdeauna pe fugă, îmi dă niște bani ca să comandăm mâncare și apoi pleacă.
   Lizzi e în fața televizorului ca mai mereu, totuși când mă vede, vine să mă îmbrățișeze.
   Mă urmează în bucătărie și după ce pregătim o prăjitură cu budincă de vanilie și căpșuni, ieșim în curte să ne jucăm cu mingea.
   Domnul Fray se întoarce după aproximativ două ore iar Lizzi dispare la ea în cameră cât timp el mă conduce la ușă:
-Urmează o săptămână aglomerată, Alba, și voiam să te întreb dacă ai putea să vii în fiecare zi de la 3 până seara? Nu trebuie să îți faci griji pentru drum, o să te ducă șoferul meu.
   Stau puțin pe gânduri. Să vin în fiecare zi timp de o săptămână e cam mult, domnul Fray observă ezitarea mea și adaugă:
-Iți dau 250 de dolari pe zi!
Asta mă face să mă hotărăsc imediat:
- Bine, o să vin.
-Mersi, Alba! Ah, și să nu uit.
  Imi întinde cei 50 de dolari pentru astăzi:
- Să ai o seară plăcută!
-Și dumneavoastra!
  Închide ușa iar eu pornesc pe alee. Soarele apune și atmosfera e atât de plăcută până când ceva imi oprește lumina din față. Imi ridic ochii și imi dau seama imediat că e el. Ben Shaw.
-Hei!
-Hei!
  Dau să trec pe lângă el dar continuă să vină după mine:
-Ce faci pe aici?
    Afurisit arogant de ce crede că are vreun drept să știe ceva despre mine?
-Nu e treaba ta.
   Mă depășește și se pune în fața mea astfel încât imi blochează trecerea. Imi pun mâinile în șolduri și mă uit la el:
-Dă-te!
-Nu, până când nu îmi spui ce faceai aici.
  Arată cu capul în direcția casei domnului Fray. Mă încrunt:
-Iar eu îți mai spun odată că nu e treaba ta.
  Văd că își incleștează maxilarul și când vreau să trec pe lângă el mă apucă de încheietură:
-Știi că există și alte moduri de a câștiga banii, nu?
  Mă uit confuză la el și văd că privește spre casa din care tocmai am ieșit și atunci înțeleg. Oh, doamne el crede că...
-Nu mi-o trag cu el pentru bani!
-Ah, nu? Atunci ce făceai acolo?
- Am grijă de fetița lui, idiotule!
   Fruntea i se descrețeste și o clipă pare că nu mă crede iar eu mă zmuncesc, mă eliberez din strânsoarea lui și continui să merg pe stradă.  Ii aud pașii în spate:
- Alba!
  Pași și mai aproape:
- Alba, te rog, stai!
  Mă ajunge din urmă:
-Imi pare rău! Eu, te-am văzut ieșind din casa aia și am crezut că...
Mă opresc și mă incrunt spre el:
-Ai crezut că ce? Că doar pentru că nu am haine de firmă și nu locuiesc intr-o vilă cu piscină și cineva care să îmi deschidă ușa la afurisita de casă, înseamnă că mi-o trag pentru bani?
-Eu..imi...
-Știi ceva, nu îmi pasă ce crezi tu! Ești atât de...
- Atât de cum? mă provoacă el
-Nesuferit!
  Fața ii cade pentru o clipă:
-Dar nici măcar nu mă cunoști.
  Încep să râd sarcastic:
-Nici tu pe mine! Și totuși nu sunt eu cea care începe să tragă concluzii.
-Dar...
  Ii fac semn din mână să o lase baltă:
-Nu are rost, Ben, doar lasă-mă în pace! spunând asta, trec pe lângă el și mă îndrept spre partea mea de oraș