Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 23

    Alba - 18 ani

   A doua zi împreună cu Ben am intrat pe ușa cofetărie. Un clopoțel ne-a anunțat prezența.
   Mirosul de blat proaspăt copt și vitrinele pline cu prăjituri cu glazuri în toate culorile mi-au făcut inima să bată mai repde de emoție.
   Mă simțeam cu adevărat agiatată:
-Dacă nu o să mă considere destul de bună? Dacă nu...
  Ben îmi face semn din mână:
-Ești cea mai bună, iubito!
-Dar dacă...
-Du-te odată!
  Mă împinge ușor în față și nu mai apuc să protestez că mă trezesc în fața unui bărbat cam în vârstă de 50 de ani cu păr cărunt și îmbrăcat intr-un halat de bucătar.
-Bună ziua!
  Imi zâmbește larg și îmi întinde mâna:
-Tu draga mea, trebuie să fi Alba!
  Ben îl salută din spatele meu și eu răspund agitată:
-Da, domnule, eu sunt!
-Te rog, spune-mi Joe! Dacă o să lucrezi aici o să faci parte din familia noastră iar membrii unei familii se adresează pe numele mic.
  Mă incrunt ușor și mă uit spre Ben apoi din nou spre el:
-Vreți să spune-ți că...
  Fac ochii mari când realizez ceea ce tocmai s-a întâmplat. Joe ii aruncă o privire cu subânțeles lui Ben apoi rânjesc amândoi iar Joe dă din cap:
-Da. Postul e al tău.
-Dar...dar nici măcar nu ați gustat ceva ce am gătit eu...
-Oh, te înșeli, Alba. Ben mi-a adus o mostră din prăjiturile tale și vreau să îți spun că au fost excepționale.
   Mă uitam încă la el fără să îmi vine să cred. Ben a făcut toate astea. El a făcut ca visul meu de o viață să devină realitate.
  Vocea imi tremură și ochii mi se umezesc ușor:
-Mulțumesc!
  Mă șterg la ochi iar Ben mă trage spre el:
-Oh, nu plânge, iubito!
-Mulțumesc, Ben! Nu o să îți pot mulțimii niciodată îndeajuns!
  Zâmbesc larg iar el îmi ia fața în mâini și îmi șterge lacrimile cu degetele sale mari:
-Zâmbetul tău din acest moment e cea mai bună răsplată, iubito!

      Două săptămâni mai târziu

- Unde mergem? l-am întrebat pe Ben printre răsuflările mele intretăiate din cauza efortului pe care îl depun de aproximativ o jumătate de oră de când urcam dealul acesta
-E o surpriză! O să vezi când ajungem!
-Dar...am obosit!
  Ben se întoarce spre mine și cu cel mai mare zâmbet pe față mă ia de mână și mă trage după el.
  Trebuie să măresc ritmul ca să nu mă împiedic și să cad.
  Ben se oprește brusc și din cauza vitezei mă lovesc de el.
  Ben inspiră adânc și arată spre vârful copacilor:
-Am urcat până aici doar ca să vedem și mai mulți copaci? intreb sarcastică
  El scutură din cap:
-Doar întoarce puțin privirea...
   Îmi întorc capul și văd despre ce vorbește. Mingea uriașă de pe cer pare că a luat foc și că se ascunde după copaci:
-M-ai adus aici ca să vedem apusul.
  El dă din cap. Își pune brațele în jurul meu și mă întoarce spre el. Chipul îi e încadrat în luminile rosiatice, chiar și așa îi văd gropițele și zâmbetul larg.
   Ridică mâna și îmi dă o șuviță rebelă după ureche:
-Alba.
   Instantaneu inima incepe să îmi bată mai puternic. E ceva din tonul vocii sale, din privirea sa:
- Cu două săptămâni în urmă te-am dus să vezi un răsărit și ți-am spus că vreau să fiu persoana alături de care o să privești fiecare răsărit din viața ta. Acum te-am adus să vezi un apus pentru că vreau să îmi petrec fiecare seară alături de zi. Asta pentru că vreau să îmi petrec fiecare început și sfârșit de zi alături de tine.
   Probabil că mă crispez puțin pentru că râde ușor și adaugă blând:
-Nu te speria. Nu te cer în căsătorie. Nu încă.

   Nu încă. Fluturi in stomac. Inimă care bubuie. Creierul meu înregistrează acele cuvinte. Nu încă...
-Iți spun toate astea pentru că m-am îndrăgostit de tine, Alba Robinson. Te iubesc!
   Rămân efectiv fără aer. Creierul meu se deconectează total și nu sunt în stare să spun absolut nimic.
  Ben mă privește răbdător:
-E in regulă. Nu am spus-o pentru că mă aștept să o spui și tu. Voiam doar să știi.
    Dar eu încă tot nu pot să procesez totul. Mă iubește? Ben Shaw chiar mă iubește?
  Mai există o singură persoană în toată viața mea care mi-a spus că mă iubește iar pe acea persoană o cunosc de când mă știu.
  Creierul meu în sfârșit pare să își mai revină și pot să scot niște sunete:
-Eu...Ben...eu...
  Dar el îmi pune un deget peste buze:
-Ștt, Alba. E în regulă. Totul o să fie bine. Trebuie doar să ai încredere în mine.
   Il privesc în ochii săi albaștrii care în lumina apusului sunt mai strălucitori ca niciodată.
-Am încredere în tine, Ben!
  Zâmbește și se apleacă spre mine ca să mă sărute.