Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 26

   
           Alba - 18 ani

       Cole a fost o parte atât de importantă în viața mea atât de mult timp încât acum fără el simt că sunt incompletă.
  Nu am mai vorbit cu el de trei zile și mă simt permanent agitată și nervoasă.
  Ben era totuși acolo. Știa că m-am certat cu Cole dar nu știa de ce și nu voiam să îi spun iar el a respecat asta.
   Cum se spune? Câștigi pe o parte, pierzi pe alta, nu?
  Dar mă tot întrebam, se merita oare să pierzi ceva esențial din viața ta?

   ***

      Trei săptămâni mai târziu

   Ben a deschis ușa dormitorului său cu piciorul cu mine în brațe.
  Buzele sale le acaparaseră pe ale mele.
   S-a apropiat de pat și m-a lăsat pe salteaua moale. Am chicotit când m-a sărutat pe gât.
  Ben și-a pus un genunchi între picioarele mele.
  Mi-a mușcat ușor lobul urechii apoi mi-a depus sărutări pe linia maxilarului până a ajuns la buze pe care le-a sărutat:
-Ești atât de frumoasă, Alba! Ești perfectă, iubito!
  A ridicat o mână să mă mângâie pe obraz în timp ce ochii lui albaștrii, copleșitori mă priveau atenți:
-De când te-am cunoscut stau în fiecare seară și mă întreb ce am făcut să te merit?
   Scutur din cap.
-Dacă cineva trebuie să se întrebe asta, eu sunt aceea.
  Imi ridica brațele și mi le pun în jurul gâtului său:
-Tu Ben Shaw, ai apărut în viața mea și m-ai salvat. Mi-ai oferit salvarea la care nici măcar nu visasem.
   Imi lipesc fruntea de a sa și preț de o clipă închid ochii. Când îi deschid el la privește.
  Ii mângâi buzele cu degetele:
-Am încredere în tine, Ben Shaw! Te iubesc!
   A zâmbit larg și m-a tras mai aproape ca să mă sărute lung și pasional:
-Te iubesc, Alba Robinson!
  Apoi m-a întins din nou pe spate și am făcut dragoste.
 
    ***

        Una dintre puținele amintiri pe care le am cu mama din vremea în care nu era complet praf, când încă nu se droga mereu, e una dintre zilele mele de naștere.
   Știu că era o zi însorită și că mă întorceam de la școală cu hainele mele vechi și părul prins în codițe, cu pantofii roși dar știu că nu aveam bani de alți pantofi.
  La vremea aceea, mama avea un iubit, David.
  Pe vremea când mama era cu el, o perioadă ne-a mers mai bine. Știu că aveam mereu mâncare în frigider și că mama chiar imi cumpărase niște haine noi dar de fiecare dată când David venea la noi mama mă trimitea afară.
  În ziua aceea când veneam de la școală, am ajuns în fața casei chiar când ușa s-a deschis și pe ea a ieșit un bărbat înalt cu păr șaten care părea nervos iar mama era în urma lui.
  Plângea și se agățat de el.
  Au trecut pe lângă mine. El spunea că pleacă iar mama îl implora să nu o părăsească.
Bărbatul a fost primul care m-a observat. S-a oprit în dreptul meu și s-a uitat la mine:
-Ea e?
  Mama nu a spus nimic. Bărbatul a scuturat din cap:
-Dumnezeule! Cum ai putut să nu îmi spui că ai un copil!
  Cred că bărbatul era David. El nu știa de existența mea? Dar până la urmă, mama e tânără, are doar 25 de ani. Lumea nu se așteaptă să ai un copil la 25 de ani. Sigur nu unul de 7 ani.
   Probabil că de asta mă trimtea mama mereu afară când venea el la noi.
  David a pornit mașina și a plecat iar mama a continuat să plângă în mijlocul străzii.
  M-am dus lângă ea să o ajut:
-Mamă?
Ea continua să plângă așa că am atins-o ușor pe braț:
-Mamă?
-E doar vina ta! a urlat ea la mine
  S-a ridicat și ochii îi erau plini de furie și dezgust:
-Din cauza ta m-a părăsit. E doar vina ta!
  Mama s-a năpustit asupra mea și a început să mă scuture de umeri cu violență în timp ce țipa la mine:
-Tu ești de vină pentru tot! Mi-ai...mi-ai distrus viața!
  Mama a ridicat mână și m-a pleznit. Fața mă ustura și așteptam și următoarea lovitură.
  Am fost trasă din strânsoarea mamei și atunci când am deschis ochii, Cole era acolo.
  Deșii avea doar 8 ani si era cu câțiva centimetrii mai înalt decât mine, stătea între mine și mama înfruntând-o pe mama:
-Nu o să mai dai în ea!
-Tu vezi-ți de treabă, parazit mic!
  A scuipat mama cuvintele însă Cole nu s-a mișcat din fața mea iar hotărârea de pe chipul său a rămas neclintită:
-Asta a fost ultima dată în care am mai lovit-o! Dacă o mai  vreodată, o să regreți!
  Mama a mormăit ceva și apoi s-a întors să își plângă de milă în nefericirea ei în timp ce Cole m-a luat de mână și m-a dus cu el spre drumul care duce la lac:
-Mulțumesc!
  I-am spus eu. El a dat din cap:
-Toată lumea are nevoie de cineva care să aibe grijă de el.
-Eu o am pe mami. Tu ai pe cineva? m-a întrebat el sincer cu ochii săi de culoarea carameluilui topit și freza de copil
  Am scuturat din cap și am simțit că îmi vine să plâng însă Cole m-a luat de mână:
-E în regulă, o să am eu grijă de tine, Alba!
    Privirea lui era hotărâtă și deșii avea doar 8 ani si eram amândoi doar doi copii am avut incredere în el. Și din acea zi, Cole și-a ținut promisiunea. A avut grijă de mine indiferent de situație.

  ***
 
   Când intru pe strada mea văd motorul lui Cole și apoi îl văd trecând pe lângă mine.
  Eu întorc capul și mă uit la el iar el întoarce capul și se uită la mine.
  Preț de o clipă privirile ni se intersectează iar stomacul mi se strânge în fața sentimentului de dor.
  Însă acea secundă trece iar Cole dispare din raza mea vizuală.
  Scutur din cap și oftez pentru că îmi e dor de el. Îmi e dor de cel mai bun prieten al meu.