Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 45

         Alba - 62 de ani

-Nu ai parcat bine! Trebuie să muți mașina! îl auzim toți pe Trenton strigând din fața cabanei
-Parchează-o tu pe a ta mai încolo, nu am chef să o mai mut pe a mea! îi răspunde Cameron
-Firar tu să fii de...
-Trenton! Pentru numele lui Dumnezeu termină odată să te mai porți ca un copil! îl ceartă Jacob
-O să încetez atunci când tu nu o să te mai porți ca un boșorog!
   Trenton îi scoate limba iar Jacob îi  răspunde la fel.
   Jared își dă ochii peste cap.
-Băieți, încetați!
   Îi dojenesc eu coborând veranda cabanei din lemn.
-Bună mamă!
-Bunico!
   Jessica, Julian, Izzi, Theo, Gaby, Elena, Lucas, Landon, Eve, până și micuța Hope care e în brațele mamei sale coboră fiecare din mașina lor și aleargă spre mine:
-Copii !
   Mă las jos ca să îi pot îmbrățișa pe toți. Ei se îmbrancesc în joacă și gemenii încep să râdă când se ciocnesc unul de altul și ajung să cadă în fund.
   În timp ce cei patru băieți ai mei și West duc bagajele înăuntru, soțiile lor superbe vin fiecare să mă salute și să aibe grijă de copiii lor.
   Ideea aceasta cu venitul pentru un weekend la cabană cu întrega familie mi s-a părut ceva grozav.
  A fost aproape imposibil să îi adun pe toți la un loc în același weekend dar cu multe insistențe și bătăi de cap am reușit.
-Pe cine avem noi aici?
   Ben iasă și el din cabană iar copiii aleargă imediat și la el.
  Ben o ridică pe micuța Hope în brațe și o pune pe umeri. Aceasta chicotește și toți ceilalți copii vor și ei în locul ei.
-Copii, am o surpriză dulce pentru voi, cine e gata?
   Se aude un cor de urale și apoi copiii mă urmează în casă unde le-am pregătit prăjiturile lor preferate.
  Masa e plină cu diferite arome. Așa cum știu că Jessica iubește ciocolata, știu că Gaby e alergică la banane sau că Theo preferă ciocolata albă în loc de cea neagră. Așa că am încercat să le pregătesc fiecăruia desertul preferat:
-Mamă! O să le strici pofta de mâncare! Dacă mănâncă atâta dulce nu or să mai mănânce nimic altceva toată ziua! îmi spune Mia
   Însă copiilor nu le pasă. Ei deja devorează prăjiturile. Până și micuța Hope care are doar cinci ani se ridică pe vârfuri și cu un degețel ia glazura de pe o brioșă și apoi o bagă în gură.
-Mamăăă!
   Atât Cassie, Meredith, Mia, Tsresha și Lexie își întorc toate capul să vadă dacă copilul lor strigă:
-Lucas m-a murdărit cu ciocolată! se smiorcăie Gaby
   Mia se apropie de ea și scoate un șervețel.
-Lucas, cere-ți scuze!
  Lucas o privește indiferent apoi zâmbește ca un dracușor și spune simplu:
-Nu.
  Mia se încruntă:
-Trenton!
-Da?
  Se aude glasul lui de pe scări. Mia se ridică în picioare și arată spre Lucas apoi spre Gaby:
-Educă-ți copilul! Uite ce a făcut și nu vrea să își ceară scuze!
   Trenton se apropie de Lucas și se lasă la nivelul lui:
-Ia să vedem ce avem noi aici, amice?
   Ii ia brioșa din mână și se ridică. O gustă:
-E bună. Nu la fel de bună ca fursecurile cu ciocolată.
   Se uită la Cassie și îi face cu ochiul apoi se întoarce spre Mia:
-Ar trebui să guști puțin, surioară!
   Și zicând asta ii lipește de față brioșa încă plină de glazură.
   Se aude un cor de chicoteli și apoi toți izbucnesc în râs.
  Mia se uită nervoasă la Trenton iar el rânjește:
-Surioară, ai puțină ciocolată pe...toată fața!
-Firar tu să fii, Trenton Shaw!
   Trent râde dar Mia nu se lasă mai prejos. Apucă prima prăjitură pe care o apucă în mână și o lipește de fața lui Trent apoi i-o întinde pe tricou.
-Acum suntem chit!
   Toți încep să râdă și Trent îi face cu ochiul Miei iar ea zâmbește.
  
     ***

    Spre seară copiii se joacă în jurul cabanei.
  Jessica și Izzi adună flori urmărite în deaproape de Gaby și Elena care sunt mai mici decât ele.
   Lucas și Julian sunt cu Ben, meșteresc ceva în garaj.
   Hope e pe o pătură jucându-se cu Eve iar Theo e lângă Jared și West , încercând să aprindă focul pentru grătar.
   Fetele pregătesc carnea și cartofii în casă.
   Jacob și Trenton taie lemne iar Cameron aranjează grătarul.
   Nici nu pot să exprim în cuvinte plinătatea pe care o simt în suflet în acel moment.
 

    ***
 
     După ce copiii sunt duși la culcare, cei mari rămân afară în jurul focului. Jared, Jacob, Cameron, Trenton și West își țin fiecare soțiile în brațe.
    Zâmbesc când îi văd pe toți împreună râzând.
   Sunt recunoscătoare în fiecare zi a vieții mele pentru că copiii mei au reușit să găsească fericirea. Persoana cu care vor să își petreacă restul vieții.
   Poate că nu am făcut nimic memorabil în viața mea. Nu am descoperit leacul undei boli incurabile. Nu am fost pe lună. Nu am aflat încă o cifră din numărul lui Pi.
   Dar cu siguranță am făcut ceva.
  Am format o familie. I-am învațat să țină unul la altul mai mult decat orice. Să se ambiționeze unul pe altul. Să se protejeze reciproc și în final să lupte pentru ceea ce iubesc.
  
   Brațele lui Ben mă înconjoară și îmi las capul pe pieptul său.
  Ne privim copiii:
-După toate prin câte am trecut, a meritat totul.
  Mă întorc spre el și îl privesc în ochi:
-A meritat fiecare clipă.
   Rânjesc:
- Chiar dacă acum suntem bătrâni și sclerozați.
   Ben izbucnește în râs. Ochii săi albaștrii sunt la fel ca întotdeauna. Se uită intens la mine și eu simt că m-aș putea pierde în ei.
   Îmi dă o șuviță de păr după ureche și își lipește fruntea de a mea:
-Când mă uit la copiii noștri și îmi dau seama cât au crescut ei, realizez cât de mult am îmbătrânit noi. Iar asta mă face să fiu cel mai fericit om de pe pământ, deoarce să îmbătrînesc alături de tine, Alba Robinson, a fost un adevărat privilegiu.
    Ochii săi scâteiază în lumina focului și eu mă pierd în ei, așa cum am mai făcut de mii de ori până atunci.