Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 35

               Alba - 18 ani

      Întregul meu corp era amorțit în clipa în care am ajuns lângă casa mea.
Privirea mi se ducea involuntar spre locul unde Cole stătuse întins pe iarbă.
   Am înaintat pe alee și am intrat în casă.
   Mirosea a mucegai și a băutură.
  Ray nu mai era aici. Poliția l-a arestat pentru crimă, deținerea unei arme neidentificate și trafic de droguri așa că nu cred că o să îl mai vedem o perioadă.
  Sper să putrezească în nenorocita aia de închisoare.
  Deschid ușa camerei mele și deschid dulapul. Scot o geantă și îmi răstorn puținele haine pe care le am în ea.
  Îmi scot banii din ascunzatoarea mea secretă. Îmi iau periuța de dinți din baie și poza de pe noptieră cu mine, Ben și Cole din ziua absolvirii.
  Imi iau și jurnalul de sub pat, închid geanta și o pun pe umăr.
   Ies din cameră și când ajung pe hol aud zgomot din bucătărie.
  Picioarele mele vor să plece, să dispară dar ceva mă trage înapoi.
  Inspir aer adânc și merg în bucătărie.
  Mama stă la masă cu părul ciufuluit, îmbrăcată cu niște haine vechi și murdare.
  Are un pahar în mână iar sticla de lângă ea e pe jumătate goală.
-Mamă?
  Nu se uită la mine. Ocolesc masa și merg în dreptul ei. O apuc de umeri și o zgâlțâi:
-Mamă?
-Alba?
  Își ridică în sfârșit ochii și se uită la mine.
-L-au luat.
   Vocea îi tremură iar ochii i se umezesc:
-L-au luat pe Ray!
  Când îi aud numele simt repulsie în stomac. Îmi vine să o pleznesc pe mama.
  Imi vine să strig la ea că e doar vina ei. Că ea e cea care l-a adus pe nenorocitul acela în viața noastră. Acel criminal care mi-a omorât cel mai bun prieten.
  L-a omorât pe Cole.
  Îmi strâng mâinile în pumni și îmi bag unghiile în carne ca să nu încep să plâng.
  Mama continuă cu smirocaiala ei. Se uită în ochii mei și spune:
-L-au luat și acum sunt singură.
   E picătura care umple paharul:
-Nu, mamă. Nu ai fost singură niciodată. M-ai avut pe mine. Copilul tău. Mai știi? Se presupune că trebuia să mă iubești! Să ai grijă de mine!
  O apuc pe de umeri și o scutur. Mama tresare și face ochi mari speriată dar nu îndrăznește să spună nimic pentru că îmi citește furia de pe chip:
-Nu ai fost singură...dar acum o să fii, pentru că eu plec! Eu! Singura persoană căreia i-a păsat cu adevărat vreodată de tine! Plec, mamă! Și știi ceva? Poți să stai aici și să te duci dracu' la fel cum s-a dus și Ray!
   Mă răsucesc pe călcâie și ies din bucătărie apoi din casă și mă simt ușurată ca și când mi-a fost luată o povară de pe inimă.
   O iau spre autogară.
 

    ***
     Privesc zecile de curse. Sutele de nume de orașe și orașele. Însă e unul acolo care îmi atrage atenția.
    Cumpăr un bilet și mă îndrept spre zona unde sunt parcate atuocarele. Al meu pleacă în zece minute.
   Aștept la coadă ca să urc.
  Mi se pare că îmi aud numele.
  Mă uit în jur dar nu văd pe nimeni. Coada înaintează și la fel fac și eu.
-Alba!
  De data asta sunt sigură că am auzit bine. Mă întorc și îl văd pe Ben alergând spre mine.
  Ies din rând:
-Stai! Alba!
-Ben? Ce faci aici?
  Însă nu îmi răspunde pentru că se năpustește asupra mea. Mă lipește de trupul său și își înlănțuie buzele cu ale mele.
   Atingerea sa e atât de familiară. Mă simt atât de protejată.
   Dacă vreau să îmi îndeplinesc jurământul trebuie să îl părăsesc pe Ben.
  Inima mi se frânge:
-De unde ai știut că sunt aici?
-Nu am știut, dar trebuia să încerc. Nu puteam să te las să pleci înainte să te mai văd odată!
  Îmi zâmbește și îi zâmbesc și eu. Mă strânge în brațe și își lipește fruntea de a mea:
-Știu că trebuie să pleci. Nu sunt aici ca să te opresc, Alba! Înțeleg de ce trebuie să faci asta. Însă...
   Vocea i se frânge iar eu îmi pun o mână pe obrazul său:
-...voiam doar să îți mai spun încă odată că te iubesc! Te iubesc, Alba Robinson!
  Am dat din cap și din ochi mi-au coborât pe obraz, două lacrimi:
-Și eu te iubesc, Ben Shaw!
-Da?
-Da!
  Ben m-a mai saturată odată și apoi mi-a dat drumul:
-Du-te, Alba! O să îmi fie dor de tine, iubito! Dar cred în iubirea noastră. O să ne reîntâlnim.
   Urc în autocar și mă pun pe un loc de la geam.
  Șoferul pornește motorul și Ben îmi face cu mâna. Îi fac și eu și continui să îmi flutur mâna până când el rămâne mult prea în urmă ca să îl mai pot vedea.
  Mă las pe spatele scaunului și închid ochii.
  Trag aer adânc în piept:
-Nu o să te dezamăgesc, Cole!
  Șoptesc doar pentru mine și strâng lănțișorul în mână.