Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 30

Alba - 18 ani

    Am crescut cu o mamă care nu m-a iubit și un tată pe care nu l-am cunoscut.
    Am un cel mai bun prieten care a fost familia mea. Cea mai bună familie pe care ar fi putut să și-o dorească cineva.
   Nu am avut parte de susținere în școală și în niciunul dintre visele mele.
   Am avut persoane care au crezut în mine. Persoane care m-au acceptat așa cum sunt eu.
   Poate că nu am primit în copilărie iubirea pe care o primesc restul copiilor.
   Însă l-am găsit pe Ben.
       Când l-am privit în ochi, am știut că nu o să mai pot să trăiesc așa cum am trăit până acum.

           Nu poți să fii fericit dacă nu ai cunoscut nefericirea!

        Jessica - prezent

    Bunica citează ultima frază și închide jurnalul:
-Ce s-a întâmplat? intreb eu
-Asta e tot. Fraza asta e ultimul lucru pe care l-am scris în jurnal.
-Ce? Nu se poate! Trebuie să aflu finalul poveștii! Ce se întâmplă cu Cole, cu Lizzi? Doamna Ruth sau Camryn?
Bunica ridică din umeri:
-Au rămas toți în urmă. Când am plecat i-am lăsat pe toți în urmă.
Observ cum bunica duce din instinct mâna la lănțișorul de la gât.
Mă apropii de ea și o iau de mână:
-De ce ai plecat, bunico? De ce nu ai mai scris în jurnal.
Tace o clipă apoi spune în șoaptă:
-Nu am mai putut.
-De ce?
-Din cauza aceea ce s-a întâmplat în nenorocita aceea de noapte... Acea noapte în care am pierdut totul!