Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 14

Alba- 17 ani

      Nici măcar nu știu cum de următoarea zi, eram în sufrageria domnului Fray împreună cu Lizzi și Ben și ne uitam la un film.
Habar nu am cum de a ajuns din nou în casa asta, tot ce știu e că stă pe canapea și urmărește Frozen relaxat iar mărul lui Adam i se mișcă în sus și jos de fiecare dată când înghite o gură de popcorn.
Nu e ca și cum l-aș urmarii sau ceva, dar ochii mi se mai duc în acea direcție...iar ai săi se întorc spre mine în exact aceeași clipă și mă prind privindu-l.
Îmi zâmbește cu gropițele alea ale sale iar eu mă incrunt și mă las pe spatele canapelei.
Pe la jumătatea filmului, îmi dau seama că Lizzi a adormit. Ceasul e deja aproape zece și domnul Fray imi trimite un mesaj prin care mă anunță că ajunge în câteva minute.
Mă ridic de pe canapea și mă las lângă Lizzi. Vreau să o iau in brațe dar așa, adormită, e puțin cam grea pentru mine:
-Vrei să te ajut?
Aș spune nu, dar până la urmă, de ce să mă chinui să o car până sus dacă Ben e aici?
-Da.
El își face loc lângă mine și o ridică pe Lizzi atât de ușor de parcă ar fi un fulg. Imediat devin geloasă pe forța asta a băieților.
Il urmez pe Ben sus și o punem pe Lizzi în pat, o acopăr și apoi coborâm inapoi in sufragerie. Imi iau geanta și ies iar Ben vine după mine.
Mă opresc pe alee ca să îl aștept pe domnul Fray. Ben stă și el cu mine. Afară e intuneric, dar nu e la fel de intuneric ca și în cartierul meu, aici sunt felinare care chiar functioneaza:
-Deci, cu ce te duci acasă? mă întreabă Ben
Ridic din umeri:
-Pe jos.
Cole nu poate să vină după mine astăzi, are de muncă la mașină importantă și trebuie să o termine până mâine așa că probabil că o să lucreze toată noaptea.
-Decii...tipul ăla cu motocicleta, care vine după tine in mod normal, e iubitul tău?
Încep să râd imediat de absurditatea întrebării.
-Cine? Cole? intreb eu și râd și mai tare
Ben se încruntă:
-Deci nu e iubitul tău?
-Ce? Nu. Suntem doar prieteni.
-Oh.
Văd că ceva se schimbă pe fața lui, un zâmbete ușor ii apare în colțul gurii de parcă s-ar gândii la ceva ce doar el știe.
Auzim o mașină și domnul Fray parchează în fața casei. Îi fac cu mâna apoi pornesc pe alee.
Dar normal că aud pași în urmă.
-Hei! Alba!
-Ce?
-Unde crezi că te duci?
-Acasa.
-Pe naiba! Doar nu crezi că te las să mergi singură la ora asta și să traversezi jumătate de oraș.
Pufnesc:
-Nu am nevoie de un însoțitor. Am parcurs de atât de multe ori drumul acesta singură. Cu mult înainte să te cunosc, pe tine, Ben Shaw!
El se pune în fața mea și îmi blochează calea așa că trebuie să mă opresc din mers. Imi încrucișez brațele la piept. El face un pas mai aproape:
-Da, dar de acum nu trebuie să mai mergi singură. Pot să te conduc eu.
-Mă descurc.
-De ce ești mereu atât de încăpățânată?
  Pentru că spre deosebire de tine, viața mea nu a fost perfectă, am fost nevoită să mă zbat singură ca să supraviețuiesc, aș vrea să îi spun. Dar in loc de asta zic:
-E treaba mea să am grijă de mine, Ben, nu a ta.
Face un pas și mai aproape de mine și îl privesc în ochi. Ochii lui albaștrii mă cercetează atent. Mi se pare că trece o veșnicie până când spune:
-Dar ar putea să devină treaba mea!
Apoi fără nici un advertisment, face un pas spre mine și își lipește buzele de ale mele.
Imi pune mâinile pe obraji și își mișcă buzele peste ale mele. Are buze moi, calde și dulci...dar e Ben Shaw!
Mă retrag aproape violent din sărut. El se uită atent la mine iar eu fac singurul lucru care îmi vine în minte în acea clipă, îl pleznesc.
Se uită șocat la mine și își duce mână la obraz dar nu mai apucă să spună nimic pentru că eu deja alerg cu inima bătându-mi nebunește în piept.

Jessica - prezent

-L-ai pleznit? o intreb eu pe buni și fac ochii mari
Ea râde:
-Exact asta am făcut.
Încep și eu să râd. Buni se ridică de pe scaun:
-Ei bine, e vremea să ne băgăm în pat.
-Dar povestea e atât de interesantă! Nu se poate să mă lași așa!
Buni îmi zâmbește și imi face cu ochiul:
-O să continuăm mâine. Acum, haide, să intrăm în casă, s-a făcut târziu.
Mă ridic și eu de pe scaun și traversez curtea spre casă. Mă pun în pat și închid ochii cu gândul la viața bunicii.

***

    A doua zi de dimineață, bunica a avut ceva treabă așa că am ieșit în curte să mă bronzez.
  M-am îmbrăcat intr-un costum de baie, mi-am luat o pereche de ochelari de soare și niște căști. 
  M-am întins pe șezlong, am dat drumul melodiei Never  Tear Us Apart și am închis ochii.
  Am obiceiul de a ingâna versurile dar nu cred că cineva mă aude. Las soarele să îmi mângâie pielea. Aproape că ațipesc când simt o mână pe umăr.
  În comparație cu pielea mea încălzită de soare, acea atingere e rece așa că tresar. Deschid ochii și atunci tresar din nou pentru că în loc de buni, în fața mea e un băiat.
  Sar in șezut și una dintre căști imi cade din urechi în timp ce în cealaltă, cîntăreața ia o notă înaltă.
-Oh, Doamne!
-Imi para rău! Nu am vrut să te sperii!
  Imi scot ochelarii și îl văd mai bine. Mă ridic de pe șezlong și imi dau seama că e mai înalt decât mine cu aproximativ un cap. Are părul șaten închis și ochi căprui.
  Niște ochi care mi se par cunoscuți...
-Kay? 
  Pare confuz:
-De unde...
-Ecusonul tău. Scria numele tău pe el.
-Oh. Da.
  Imi zâmbește și tocmai realizez că eu sunt doar in costum de baie pentru că stăteam la plajă, în curtea bunicii mele. Așa că ce căuta el aici? Sunt pe cale să îl întreb dar vocea bunicii ne atrage atenția amândurora și ne întoarcem:
-Ah, ai ajuns!
  Bunica vine din casă spre noi zâmbind:
-Bună ziua, doamnă Shaw!
-Ți-am mai spus, spune-mi Alba! Doamna Shaw mă face să par bătrână.
  Bunica strâmbă din nas iar Kay râde. Se întoarce spre mine:
- Jessica dragă, văd că ai apucat să îl cunoști pe Kayden!
  Dau din cap:
-Ne-am intalnit la magazin.
-Oh, mă bucur.
-Deci, eu merg să mă apuc de treabă!
-Sigur, dragule!
   Kayden imi zâmbește și apoi se îndreaptă apre partea din față a grajului:
-Kayden vine să îmi tundă peluza odată la câteva zile.
  Eu dau din cap. Kayden se apucă de treabă iar eu mă uit spre el o clipă își ridică privirea și mă prinde privindu-l. Îmi zâmbește iar eu ii fac stângace cu mâna, zâmbesc stânjenită iar apoi intru in casă ca să mă schimb de costumul de baie.