Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 11

    Alba- 17 ani

      A doua zi după școală m-am dus să am grijă de Lizzi.
   Am ajutat-o la teme și apoi am lăsat-o să se uite puțin la televizor cât timp eu am căutat pe internet rețeta pentru un tort de ciocolată cu cafea și fructe.
  Apoi am mers amândoua în bucătărie și am început să pregătesc ingredientele.
  Lizzi era urcată pe masă și se uita la mine în timp ce măsuram zahărul iar ea bătea gălbenușurile:
-Mami mă lasă să fac asta mereu. Să o ajut în bucătărie, vreau să zic.
  Îmi ridic ochii spre ea și îmi zâmbește:
- Imi aduci aminte de ea, doar că părul ei era blond și mult mai scurt decât al tău.
  Simt cum inima mi se înmoaie. Las jos zahărul și mă apropii de ea. Ii dau o șuviță de păr după ureche:
-Știam eu că de aceea ești atât de pricepută!
  Ea zâmbește:
-Mami mă învața mereu cele mai grozave lucruri. Ea era grozavă.
-Și tu ești, scumpo! Ești o fetiță absolut grozavă!
  Lizzi chicotește și chiar atunci aud soneria.
  Ea sare de pe masă și aleargă spre ușa înaintea mea.
  Liniste câteva clipe apoi o aud strigând:
- Alba! A venit iubitul tău să te caute!
  Iubitul meu? Mă incrunt. Trec prin sufragerie până la ușă și când văd cine e în prag strâmb din gură:
-Ben!
- Alba! Hei!
  Lizzi se uită la mine apoi la Ben:
-E drăguț.
Imi șoptește ea destul de tare încât Ben să audă. Văd pe fața lui un rânjet îngânfat.
-De ce nu mi-ai spus niciodată că ai un iubit?
-Pentru că el nu e iubitul meu, Lizzi! Acum, tu ce cauți aici? mă întorc spre Ben
-Te-am văzut când am venit de la școală și voiam să îmi mai cer odată scuze pentru ieri.
  Dau din cap:
-Mă rog, Ben...
-Nu. Ai avut dreptate. Nu trebuia să trag concluzii pripite. Nu aveam nici un drept să spun așa ceva și mă simt ca un idiot.
-Ai spus cuvântul cu i! strigă Lizzi. Trebuie să pui un bănuț în borcan!
   Aleargă în sufragerie și se întoarce cu un borcan în care sunt mai mulți bănuți. Ben se uită confuz la ea:
- De fiecare dacă când spui un cuvânt urât, trebuie să pui un bănuț în borcan. Ii explic eu
-Cuvant urat? Cum e idiot?
-L-ai spus de două ori, asta inseamna doi bănuți! strigă Lizzi și chicotește
  Ben se uită la mine iar eu ridic stânjenită din umeri. Își bagă mâinile în buzunar și scormoneste până când dă de câteva monede pe care le pune în borcan.
  Lizzi dispare cu borcanul:
-Știi, imi place ideea asta. Îți dai seama câți bani ar strânge școala dacă ar pune câte un borcan dintrăsta în fiecare clasă?
  Râd și Ben face la fel. Lizzi apare din nou.
-Ok, cred că e vremea să plec...
-Nu! Mai rămâi! spune Lizzi
-Dar voi nu sunteți ocupate sau ceva?
Lizzi scutură din cap:
-Eu și Alba, pregătim un tort. Vrei să ne ajuți?
   Te rog, spune nu. Te rog, spune nu. Dar normal că spune da așa că în cinci minute suntem în bucătărie cu câte un șorț de bucătărie pe noi.
  Oh, doamne Ben Shaw cu un șorț cu model de brioșe pe el. Încep să râd iar Ben rânjește:
-Ar trebuii să fie noua uniformă școală.
-Cu siguranță. Deci, cum facem tortul ăla?
  Eu mă apuc de treabă iar Lizzi ii explică tot ce trebuie să facă când le dau sarcinile lor, să spargă ouă sau să facă spuma, ba chiar să toarne cicolata și să spele fructele.
   Observ că Ben mă privește în timp ce lucrez dar incerc să nu prea il bag in seama, oricum, Lizzi îl ține mereu de vorbă.
  La final, vine partea ea preferată. Atunci când trebuie să ornăm tortul. Punem fructele și topim ciocolată albă pe care o turnăm deasupra.
-Wow! Arată incredibil!
- Acum, vine momentul decisiv!
  Scot din sertar trei linguri și le întind și lor câte una. Luam fiecare o bucățică de tort și o băgăm în gură.
-Mmm...
-E genială!
-Cea mai bună prăjitură! Nu știam că îți place să gătești.
-Sunt multe lucruri pe care nu le știi despre mine, Ben Shaw!
  Întinde mâna spre fața mea și degetele sale imi mângâie buzele iar eu simt furnicaturi prin tot corpul:
-Aveai niște ciocolată.
  Imi arată degetele pătate de ciocolată  și apoi le urmăresc cu privirea in timp le le duce la buze și le bagă în gură.
  Un roi de fluturi îmi explodează în stomac, dar momentul e întrerupt de Lizzi care mă întreabă dacă mâine am putea să gătim ceva cu caramel iar eu ii spun că o să caut o rețetă nouă.
  Ben ne spune apoi că e timpul să plece și chiar când e la ușă, Lizzi îl întreabă dacă o să mai vină și mâine iar el se uită o clipă în direcția mea și apoi cu un rânjet mare pe față spune că abea așteaptă.