Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 31

Alba - 18 ani

Când credeai că totul e perfect, se întâmplă ceva și îți dai seama cât de mult te-ai înșelat.

Cole era întins pe iarbă iar eu eram lângă el. Priveam amândoi cerul înstelat de vară.
Atmosfera era calmă. Greierii cântau iar aerul călduț era plăcut:
-Știi că am venit aici prima dată când m-ai salvat de mama?Aveai doar 8 ani și cu toate astea nu te-ai temut să îi ți piept. Nimeni nu mai făcuse asta pentru mine.
Mă întorc pe burtă ca să pot să îl privesc:
-Erai eroul meu.
A zâmbit:
-Iar tu erai o prințesă la ananghie. Era datoria mea să te salvez.
-Și totuși aveai doar 8 ani. Am văzut adulți care treceau pe lângă noi pe stradă și își întorceau capul prefăcându-se că nu se întâmplă nimic.
Cole scutură din cap și simt cum se incordează:
-Te-am văzut de mai multe ori. Când erai pe stradă. Te priveam mereu. Și odată te-ai uitat la mine și mi-ai zâmbit. Îmi aduc aminte acel moment. Mi s-a parut că în fața mea stă un înger. Cu ochii tăi albaștrii și puri, cu zâmbetul larg și inocent. Ai fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată.
Cole și-a îndreptat ochii spre mine:
-Și încă cred asta. Apoi te-am văzut în acea zi cu mama ta. Am văzut că vă certați. Prima dată nu am vrut să mă amestec. Dar când a dat în tine....
Cole își incleștează pumnul:
-...am simțit acea palmă de parcă eu aș fi fost cel care a încasat-o. Și atunci am știut că vreau să te protejez. Mi-am jurat din ziua aceea în care te-am adus la lac că o să am grijă de tine.
Mă întind din nou și îmi las capul pe pieptul său.
Îi ascult bătăile inimii. Sunt puternice. În interval de trei secunde e câte o bătaie.
E ceea ce îl definește. E ceea ce îl ține în viață.
Îmi pun o mână în dreptul inimii sale iar el imi înconjoară mijlocul cu un braț și mă strânge.
Protectiv.
-Mulțumesc că ai avut grijă de mine, Cole! Mulțumesc că m-ai salvat!
Mă sărută pe creștetul capului și imi șoptește:
-Mulțumesc că ai dat un sens vieții mele, Alba Robinson!

***

-Știu că nu te dai în vânt după chestii de genul, dar, Alba Robinson, mi-ai face o mare onoare dacă ai fi partenera mea la balul de absolvire!
Ben se uită la mine cu ochi rugători și un buchet mare de trandafiri roșii. Nu ai cum să îl refuzi când face fața asta:
-Bine!
Face ochii mari fără să îi vină să creadă:
-Pe bune? Atât de simplu a fost? Mă gândeam că o să fie nevoie de ore în șir de implorări și lingușiri.
-Oh, păi mă pot răzgândi...
Ben rânjește și mă trage spre el:
-Nici să nu îți treacă prin cap, iubito!
Se apleacă și mă sărută.

***
Camryn mă duce cu ea la salon unde două femei ne aranjează părul.
Camryn și-l prinde pe al mei cu mai multe agrafe și își pune în spate un pieptene cu pietricele iar eu mi-l ondulez, și prind două șuvițe din față cu o agrafă iar restul părului îl las liber în bucle pe spate.
Plecăm de la salon în jurul orei șase seara.
Ben trebuie să vină să mă ia la 8.
Ajung acasă și mă rog să nu dau de nimeni.
Ray a plecat undeva de dimineață. E una dintre rarele zile în care iasă iar eu incerc să profit cât de mult pot de acele zile, iar mama e probabil în camera ei prea drogată ca să mai știe ce se întâmplă în jur.
Mă îmbrac cu rochia albastră pe care mi-a cumpărat-o Camryn cu o săptămână în urmă și mă incalț cu o pereche de pantofi cu toc subțire negrii pe care eu i-am cumpărat ieri dintr-un magazin cu reduceri.
Sunt fardată ușor dar imi place. Rimelul îmi face genele să pară mai lungi iar rujul îmi face buzele mai mari și le conturează.
La 7 jumătate aud ușa de la intrare.
Simt un gol în stomac. Aștept câteva clipe până aud televizorul și apoi ies încet din cameră. Sunt la jumătatea holului când aud pași în bucatari și apoi glasul lui Ray:
-Măi, măi, măi! Dar ce avem noi aici?
Un fior îmi străbate șirea spinării când mă întorc:
-Bună, Ray!
Înghit în sec cât el se uită la mine:
-De unde ai hainele astea?
-Le-am cumpărat cu banii pe care i-am câștigat eu.
-Prostii, târfă mică ce ești! Eu mă chinui aici să aduc bani și cu maicăta abea avem ceva să ne întreținem și tu cheltuii banii pe hainele astea de curvă!
Nu știu dacă Ray e beat, drogat sau pur și simplu așa e el, dar atunci când el face un pas spre mine, eu fac unul în spate.
Dau să deschid ușa dar el mă prinde de mână:
-Nu pleci nicăieri!
Mă împinge până când mă lipește de perete. Ii simt respirația acră pe pielea gâtului meu și simt cum mi se întoarce stomacul.
-Dă-te de pe mine!
Il împing dar abea de se clintește.
Aș putea să strig dar știu că nu m-ar auzi nimeni.
Sunt singură. De data asta trebuie să mă salvez singură.
Il lovesc cu genunchiul între picioare și reușesc să scap dar nu apuc să fac doi pași că o mână mă apucă de păr.
-Până aici ți-a fost, afurisito!
Durerea îmi săgetează tot capul atunci când Ray mă trage înapoi și mă izbește cu capul de perete.
Durerea e năucitoare și imi pulsează în tot corpul.
Simt gust metalic în gură și cred că mi-am spart buza.
Vrea să mă înșface iarăși și să îmi imobilizeze mâinile dar îl împing și se dezechilibrează.
Se împiedică de măsuța de cafea și cade.
Adrenalina imi pulsează în venea când alerg afară din casă. Il aud pe Ray strigând după mine și injurand.
Inima îmi bubuie de să îmi iasă din piept însă nici nu îndrăznesc să privesc înapoi.
Alerg și continui să alerg până în singurul loc care îmi vine în minte în acea clipă.