Am să te iubesc până la ultima suflare

Capitolul 29

    Alba - 18 ani

      Încă nu am habar cum după ceremonie, Camryn m-a târât după ea la mall ca să o ajut să își aleagă rochia pentru balul de săptămâna viitoare.
  Când i-am spus că probabil nu sunt cea mai indicată persoană pentru treaba asta deoarece habar nu am de nimic când vine vorba de modă, ea doar a fluturat din mână.
  Așa că am ajuns să cutreierăm magazinele.
  Camryn a ales câteva rochii și normal că tot ce proba îi stătea absolut superb.
  Când o așteptam să iasă din cabină, unde proba probabil a o suta rochie, privirea mi-a fost atrasă și mie de un material albastru de pe umeraș.
  Am scos rochia de lângă celelalte și m-am uitat la ea:
-Ar trebuii să o probezi!
  Am tresărit și m-am intors. Camryn se uita la mine zâmbind:
-Haide, probează-o!
-Dar...
   Înainte să mai apuc să mai protestez ceva, Camryn m-a împins în cabina de probă.
   Am luat rochia pe mine. Materialul albastru și fin se întindea perfect pe formele mele.
  M-am uitat în oglindă și arătam drăguț:
-Ei cum e?
  Camryn a tras perdeaua și când m-a văzut a fluierat:
-Wow! Îți stă foarte bine!
  Am dat-o jos si mi-am luat din nou hainele mele.
  Am pus rochia din nou pe umeraș și am vrut să o pun la loc când Camryn m-a întrebat:
-De ce nu o cumperi?
  Am ridicat din umeri:
-Nu prea port eu rochii și oricum, probabil că nu mi-aș permite-o.
  Camryn a smuls rochia din mâinile mele și s-a îndreptat spre casă cu restul lucrurilor ei:
-Ce faci?
-Iți cumpăr rochia.
-Dar nu o să pot să îți dau banii înapoi.
  Ea a ridicat nepăsătoare din umeri:
-Nici nu e nevoie. E un cadou din partea mea pentru absolvire.
  Am scuturat din cap:
-Camryn, nu e...
-Oh, Doamne! Mulțumește-mi odată și termină cu asta!
   Mi-a întins punga de cumpărături iar eu am luat-o cu ezitare dar apoi am zâmbit:
-Mulțumesc!
  Ea a dat din cap și mi-a făcut cu ochiul.

    ***

       În drum spre casă, Camryn a spus că îi e foame și că vrea să luăm ceva de mâncare. Am fost surprinsă când a oprit în parcarea restaurantului unde lucrez eu.
   Ne-am dat jos din mașină și m-am încruntat când am văzut parcarea goală. De obicei la ora asta, vinerea e plin.
   Camryn intră prima iar eu sunt imediat după ea:
-Surpriză!
   Un cor de strigăte. Pe rând apar doamna Ruth și soțul ei. Joe de la cofetărie. Cole, Ben până și domnul Fray și Lizzi.
   Mă uit confuză la ei:
-Ce e asta?
  Ben vine spre mine și mă îmbrățișează:
-E petrecerea de absolvire! Petrecerea ta!
  Dau să mă incrunt dar Cole aduagă doar pentru mine:
-E o surpriză, Alba! Bucură-te de ea!
   Așa că zâmbesc și merg să îi îmbrățișez pe toți:
-Mi se părea mie ceva ciudat că e atat de gol afară.
  Doamna Ruth dă din cap entuziasmată:
-Cole a venit cu ideea și noi am fost toți de acord. Felicitări, drăguțo!
   Doamna Ruth mă îmbrățișează iar eu simt imediat un sentiment de familiaritate.
   Toți mă felicită și Ben pune muzică, în timp ce doamna Ruth ajutată de Lizzi aduc un tort și aprind lumânări:
-18 pentru că nu ai apucat să îți serbezi cum trebuie ziua de naștere!
  Mă uit peste flăcările lumanarilor și îl văd pe Cole zâmbind. Ii zâmbesc și apoi ii mimez din buze un mulțumesc.
- Stai! Nu uita să îți pui o dorință! strigă Camryn
   Dau din cap și mă uit la Ben. Apoi mă uit la Cole și la toți cei din jurul meu.
  Dau din cap și suflu în lumânări.
  Nu e nevoie să îmi mai pun nici o dorință deoarece aceata a devenit deja realitate.