sunt un liliac
mi-am zis
îmi place să cred că spiritul
ce mă deține
într-o eprubetă
degradatăe același
care mă smulge
din implozia
unei aripi
devastatepentru că în sinea mea mor
clipele
unei vieți ce încă nu a debutat
pe nicio scenăce spațiu îngust
între două aripi
înfipte în artereprecum labirintul metafizic
din ghiveci
sau capacul unui canal
cu copii brunețiasmatic curg copiii
pe canal
sângele e fierbinte
iar arșița sângelui
naște fluturipoate că am fost și eu un fluture
înainte de a deveni liliaczborul unui fluture este angelic
în comparație cu decadența
unui liliacfluturii trăiesc 2 săptămâni
iar un liliac ani de zile
dar câtă gingașie înfătisează aripa
unui flutureaproape că mi-e teamă că voi
redeveni un fluture
căruia aripile i s-au înghesuit
între coasteun fluture
căruia coconul e în flăcărie mai bine să fii liliac
nu ai responsabilitatea unui eșec
existențialnu te chinui sa fii fericit
iar prăbușirea
nu este decât un cord abstract
ce bruiaza în ghiveci...
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poetrypoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...