I habitat încondeiat
timp încondeiat
m-am rătăcit
precum se pierd
verbele
adjectivele
și orele
în pulpa ta
de tinichea
și e frig
în osul tău
atât de frig încât
ochii mei
se sparg în secunde
am întârziat
e ora când se înserează
în strâmtoarea
unui geamăt de-o clipă
i s-au încovoiat
coastele într-un oftat
de aripă
am întarziat
șed pe-o virgulă
iar tu
sens
mă uiți într-un punct
de tinichea
am uitat că exist
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poesíapoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
