II placid ca o piatră
în una din zilele mele de depresie
m-am sinucis
ca și cum nu ar fi prima oară
dar de data aceasta nu am eșuat
acum cateva zile mi-am
răsturnat revolverul fratelui
meu pe grimasa
imobilă
a tâmplei mele
ce să vezi
am eșuat
gloanțele încă putrezesc în stomacul
fratelui meu mai mare
cel mic încă așteaptă ziua
când se va sinucide și el
îl tot priveam cum așteaptă
ca și cum s-ar bucura să se întâmple
mai repede
eu eram mândru
nu toate familiile au asemenea obiceiuri
tradiții
sau moșteniri
George s-a sinucis înainte mea
așa cum dintotdeauna
cel înaintat în vârstă
își tăia venele
ori se împușca
mirarea a fost alta
mereu am crezut că instinctul meu
de sinucigaș era mai avansat
poate că a vrut să-mi ofere curaj
nu-ți puneai capăt zilelor
niciodată dacă aveai o viață
normală
nu suntem bolnavi
nimeni nu era obligat
cu toate acestea
ne-am sincronizat
ori ne-am așteptat rândul
fără să discutăm vreodată despre asta
discutam lucruri obișnuite
ori poate că nici nu vorbeam
tăceam
și tăcerea
era imboldul unei sinucideri irevocabile
normalitatea poate că
nu exista
el era frizer
eu cochetam cu drogurile
iar tata
își tăia zilnic din trup
câte o partitură
insignifiantă
de burtă
săptămâna trecută a rămas
fără piele
a trebuit să-și arunce toate organele
la găini
câtă hrană irosită
observ în fiecare dimineață
lângă nucul din spatele casei
corpul gol al tatălui meu
și ciocurile sângerii ale
găinilor
când rămân fără hrană
jumulesc câte un ochi
inundat în gura fratelui
său câte un obraz
și le arunc găinilor
ca și cum nu ar fi prima oară
placid ca o piatră
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poetrypoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
