III habitat sentimental
de-o vreme
mă tot
doare crusta pupilei
de când te-am zărit într-o baie
de unde
m-am îndrăgostit la o primă
atingere de oase
precum unui păun i se
deschide coada în evantai
așa ochiul meu de neant
te cuprinde într-un ambiant
vesperal
luna a căzut pe umerii tăi
de cuarț
în timp ce torentele secundelor
te îngroapă într-un cotlon
de meduze
cât de infimă te scurgeai în crusta
pupilei mele
la fel de minuscul mă topeam
în temnița buzelor tale
de-o vreme
mă tot
descompun în cripta
brațului tău
precum se destramă luna
pe umerii tăi
de cuarț
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poésiepoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
