habitat sentimental #3

19 2 0
                                    

III habitat sentimental

de-o vreme
mă tot
doare crusta pupilei
de când te-am zărit într-o baie
de unde

m-am îndrăgostit la o primă
atingere de oase
precum unui păun i se
deschide coada în evantai
așa ochiul meu de neant
te cuprinde într-un ambiant
vesperal

luna a căzut pe umerii tăi
de cuarț
în timp ce torentele secundelor
te îngroapă într-un cotlon
de meduze

cât de infimă te scurgeai în crusta
pupilei mele

la fel de minuscul mă topeam
în temnița buzelor tale

de-o vreme
mă tot
descompun în cripta
brațului tău
precum se destramă luna
pe umerii tăi
de cuarț

Poezii în mansarda tăcerii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum