decepție vomitată
mi-aș fi vomitat de mult oasele
dacă aș fi știut
că nu-s decât o carne
ce pute
a sânge
și oase zugrăvite în alb
oare copacul ar plânge
dacă am fi cu toții tăiați ca
un porc
sau dement și-ar răsucii
crengile
împrejurul
capului nostru deleter?
oare copacul și-ar vomita crengile
de-ar ști
că nu-i decât un copac?
și-ar atenta frunzele
de-ar cunoaște
că vorbele sale nu sunt rostite
și nici ascultate?
Sau o creangă și-ar vomita cumva
frunzele putrezite
dacă-ar ști că
nu sunt decât niște brațe regenerabile?
frunzele au vomitat tumoarea
pețiolului
pentru că au știut că nu sunt
decât niște alunițe
ce cad sincron
de pe brațe.
oare poemul și-ar vomita
poetul
de-ar ști
ca nu-i decât o decepție
vomitată de pom,
ramură
și frunză...?
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poesíapoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
