V oameni și timp
trupul meu este ținut strâns
de o sfoară
ce surdină în această zi de aprilie
ciorile cad într-un dans
de plumb
iar oamenii
ah
oamenii
sunt demontați
descurajați
spanzurați în copacii conștiinței lor
limbile acoperă bărbiile
umerii sunt prăfuiți de otravă
luna se năruie în câmpul
sflorii
ce deșeu de ființe detonate
copilul meu de doi ani mă tot
privește de ore întregi cum
sunt țeapăn în unghia sflorii
singura ființă pe care am iubit-o
fără să doresc nimic în schimb
nici măcar reciprocitatea iubirii
în aceste ore
fiul meu a mestecat zece tipuri de gumă
pe care le-am comparat cu secundele
ce putrezesc în traume
și dezechilibru
mă tot privea inocent
copilul nu știa de ce sunt țeapăn
de o creangă alienată
a nucului
de gâtul unei sfori
de ce tatăl său
cu care a copilărit
cu care s-a jucat
cu care s-a plimbat prin parcurile
inundate
în cianură și fluturi
de ce stă nemișcat
lipit de o creangă
ce timp insalubru
se camuflează într-un chip omenesc
juvenil sau inert
copilăros sau nocturn
m-am reîncarnat într-o piatră
și nu simt deznădejdea
copilului meu
sunt detașat
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poetrypoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
