poem din 2017
Auzi sunet de vioară
Miroşi frunza de afără
Şi din negru curge vin
Vezi şi vântul de secara
Cade-ncet frunza amară
Cu-aripi reci ca de pelin...
Iar cum ploaia delirează
Şi cum tâmpla mea visează
Cercul morții, cerc mâhnit..
N-am să-ți rup din pană lavă
Şi-am să te privesc bolnavă
Cu-al tău păr m-ai ciufulit..
Eşti făcută din gravură
Iar în suflet porți cianură
Si cu buza mortuară,
Te sărut mai obsesiv
Cu stil clasic, depresiv..
Şi murim ca frunza de secară!
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poésiepoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
