Tablou vibrant (poem vechi)
Te-am văzut ca pe un tablou, ce l-aş putea picta în cuvinte.
Opera de artă, ce-a desprins osul pereților, prefăcuți în scrum.
Lampa flecară stimula fiori, simt!
un cântec de pian ce trece prin timp.
Aveai privirea stinsă si ruptă de mine
cum de n-ai fi vrut sa mă vezi.
Aveai făptura din sticlă, rece în vid
şi tremurai la atingere.
În apa din pensula lui Davinci,
mi se naşte sufletul, când
semeni identic cu Gioconda
la păr, cu fata ce-avea cercelul de perlă .
Verlaine beat, îți cânta serenada
nopții de ceară..
Buzele roz şi ochii de cafea
înlemneau sub sonetele lui
Shakespeare!
Sandro Botticeli admira splendoarea
rubinului albastru din ochi.
Jules Verne călătorise cu balonul să te vadă, apoi sub mări sa te vegheze.
În jurul tău , alge cuminți ascultau
tăcerea oceanului vast.
La expoziție am avut onoarea să te pot privi doar eu.
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poetrypoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
