magnitudini existențiale #1

13 2 0
                                    

I reîncarnat în piatră

știi
întotdeauna mi-am dorit
să fiu impasibil
ca o piatră
într-o baltă de oase

nămolul
să verse
asupra-mi
voma
de clei

pielea să bruieze pe nisip
în timp
ce orele mi se descompun
pe crusta
de bazalt
a cordului

și să nu-mi pese

de soarele
ce apune
deasupra
oamenilor de metal
cu aceeași coadă
de pește
fluturându-și razele
pe
capetele limfatice
ale pietrelor

să curgă holocaustul
din măduva cerului
precum picăturile
de lavă
slobozesc
materia terestră
a aerului

să-mi sprijin meduza
de un dinte
al unei inscecte patrupede

să mă masturbez
într-o celulă
a unei măsele
ce urmează să-mi înfulece craniul

oasele scrâșnesc imperturbabile
în dantura
gazată
a unor amfibieni

în marmura gingiilor lor
mi se topesc organele

și să nu-mi pese

să nu fiu decât
un corp
ce contemplează
în nămol

să închid granița timpului
cu o cheie din granit

să-mi desfac întâi pielea
pieptului

să înlătur plămânii
sterili
și-apoi

să capturez nămolul

holocaustul

și amfibienii
cu tot cu pământ

în temnița meditativă a pieptului meu
împietrit

și să nu-mi pese

că odată

mi-a păsat

de toate aceste apatice

inutile

vomate

decepții existențiale

Poezii în mansarda tăcerii Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum