am visat aseară
un vers
pe care acum
când a trecut un ceas și un sfert
l-am tot uitat
l-am tot uitat
de parcă s-a spart într-un serafim
pe-o noptieră din argilă
acesta ar fi putut să fie un vers
revoluționar
care să-mi aducă faimă
sau chiar moarte
unul de care să fi fost mândru
sau pe care să-l pot
măcar
regreta
mai mult decât îmi urăsc existența
măcinată într-o mlaștină
de oase și de strofe
am visat un vers
ce ar fi putut să schimbe viețile
atâtor spirite
flâmânde
din Afghanistan
sau ar fi putut fi însuși
atentatul unei iubiri
între maidanezi
ori chiar soarta unui oftat
sau ecou
de suferință
într-un laborator chimic al inimii
prin care toate arterele
unui vis s-au prăbușit
în neantul caucazian
ar fi putut fi chiar sensul acestei
afirmații
sensul vieții mele
sau sensul unui ghem din frunze
acest vers putea să fie inspirație
pentru o minte ilustră
precum gone with the wind al lui
ernest dowson pentru
margaret mitchell
dar
l-am tot uitat
l-am tot uitat
de parcă nu ar fi fost decât o idee
necugetată
o idee ce ar putut să-mi aducă
fericire
bani
și dragoste
un vers aproape perfect
dar pe care l-am uitat
și am pierdut
șansa unui vis etern
ce vers ar fi putut să fie
de care să mă spanzur cândva
odată cu strofele
ca pe niște sfori
să le adun
în jurul gâtului meu
ah
și ce trup legănat
ce timp suspendat ar fi fost
spânzurat de un vers
revoluționar
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poesíapoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
