ce-ar mai fi de spus despre mine
despre ce aș mai putea să
scriu
ce nu s-a spus
în ce ruine m-aș camufla
ce rușine ar mai spulbera
cripta
în care
m-am sfărâmat
ateu
negru
și izbândă eșuată
clovnii încep să plângă
de cripta mea sfărâmatăe ora destinelor înșirate
pe un catafalc
de metal
din venele acestea tăiate
țâșnește defensiv
un pumnalîn cripta unui ochi de metal
al cărui captiv mă declam
un sor ruginește-n pupilă
iar raza-i e o pată lihnită
pe geamzorii sunt beți de vibraniu
și noi ne-mbătăm cu arsenic
pe geam se scufundă
amiaza în oceanul livid
și astenic
plouă cu vin și uraniue ora destinelor eșuate
a negrilor
cărora
din trupuri
organele au împietrit
înainte de a fi mâncate
de-același abis
infinit
când totu-i mascaradă
deșert imaginar
adorm în cripta dinților tăi
o dulce pradă
și cancer pulmonarîn cripta ochilor tăi m-am ascuns
și nu știi că miros
a traumă și-a uraniu
nu știi că sunt prezent în negrul
vieții tale
și ce-ar mai fi de spus
despre mine
când viermii îmi izbucnesc flămânzi
din craniu
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poésiepoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...