estropia cuvântului
crepuscul țopăie timpul pe flămânda
ghilotină a unei ore
astăzi cuvântul s-a născut înaintea mea
înaintea aerului
topit în toracele unui subsol de murături
înaintea
secetei de-albatroși
vameși pe tărâmul amorf al cireșilor
și apoi
impostor
m-am rătăcit în canalul unei litere
dezosate
e frig între două timpuri
precum lacuna unor lacrimi înrobite
de scoarța discului facial
am înțeles de ce în jurul obrajilor
roiau silabele
sculptate în sârmă ghimpată
era cripta buzelor mele
dispersate
pe fâșia unui horcăit de cuvânt mutilat
acest cuvânt s-a născut
înaintea nașterii
când străzile gravau pe bulevarde
un imens abecedar
când cerul și pământul erau malaxate
într-un ghiveci
abia tardiv
se răsucea timpul
în temnița unui plâns
intern
am deschis capacul frânt al ochilor
n-am văzut niciodată
atâta alb pe plămânul
ierbii
asemenea freamăt în frântura norilor
și-atâta timp într-un ochi orb
nu mi-a fost teamă de eșec
m-am camuflat
într-un vid
ce somn
a zăcut în pupilele mele
de abia atunci
cuvintele s-au prăbușit
în sfârșit
de artera tăcerii
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poésiepoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
