Poezii în mansarda tăcerii

sângerare internă

sângerare internă ( 11.07.2020)

de la un anonim pentru o altă anonimă

din nări a curs o picătură de smoală
și-am avut impresia
că din găurile acestea enorme
sângerează o coasta de univers
așa am crezut că
mergând
cu un corp distorsionat
pe artera
unui vis
am să mă sparg
radioactiv
într-un plop
din care te verși
ca un serafim în mijlocul
unui tsunami de frunze
și m-am mirat
când din părul tău
însângerate
piramide
se topesc
când sunt atinse
de lumina mea

iar
din
plămânii tăi
un fum roșu
aburește
smoala ce mi-a acaparat întregul chip
lumina sa
atât de întunecată
m-a făcut să-mi jupoi fața
cu o piatră
să-mi curgă sângele din oase
precum ție
din harpe
evadează o hemoragie de
freamăt planetar

hipnotică-i vrerea prin care
te-ai cufundat
într-un sertar de iluzii

iar eu

te încrustez în noianul unui nor
cu lichidul venelor

albastre fluvii
s-au izbit de stele
de gândurile mele
toate
prin care te-ai plămadit
în ancoră
și ți-am ascultat trecerea
în plin zbor decadent
spre răsărit
ca un strop
de aurora desprinsă
din cuibul amorf de nimfe

așadar
te înalți petală de abis
și norii se risipesc odată cu tine
sorii
gravează
în aorta acestor aripi
comete
și-n ochii tăi,
dor flămând,
timpul sângerează...