abstractizare virtuală
o coajă de ecran s-a înrobit în nisipul orelor
când se înmulțesc
pe pala tastatură a ochilor
buricul degetelor imită un dans tumular
când se topește în arșița unei raze de
asfințit virtual
e ora când timpul a fost oprit
trebuie doar să mângâi secundele
ceasului
pentru a putea să-ți miști aplicațiile
ce țin adăpost oaselor robotizate
s-a spart încă un anotimp în conducta
venelor
acolo se perinda instagram-ul
aievea în schimbul sângelui
toate acestea s-au întâmplat într-o
după amiază mașinală
cerul plin de friend requests
nu aveam timp să le accept
pentru că norii
inundau străzile cu tik tokuri
Calea Victoriei era un ținut
claustrofob
întreaga arteră se apropia de
corpul meu mecanic
precum osul unui val se prăbușește
de artera unui liman alternativ
în secolul LXX
planeta nu-i decât o sferă tatuată
pe coapsa
unui share fictiv
CITEȘTI
Poezii în mansarda tăcerii
Poesíapoemul unui om singur și bolnav În mine oasele scrâșnesc a vâlvătaie cum timpul desfășoară în secunde o muză stearpă sedusă în fecunde, sau pe umeri cerul cu unda sa greoaie.. Viermii toți din colon mi se desprind ca-ntr-un abis se cern anchiloz...
