" E în regulă ! " » ℂ𝕒𝕡.20 «

561 40 30
                                    

      Ochi mi se închid numaidecât și sunt învăluită de lumea viselor .

     Mă trezesc mai obosită decât m-am culcat , iar primul lucru care îmi trece prin cap este- ceea ce am vorbit cu Draco , acum două ore în camera comună .

     Cum pot fi așa proastă ? Era evident că el nu mă vede mai mult decât ca pe o prietenă , iar , probabil dacă ar face-o , nu m-ar vedea în felul în care îmi doresc , ci într-unul în care nu vreau să fiu privită de nimeni .

     Mă ridic din pat și încep să studiez mai bine camera : pereții de două culori diferite- verde și gri- fac camera să pară puțin cam sumbră . Verdele pot spune că predomină în cameră , dar nu orice verde , un verde închis- cel al casei Slytherin .

     Draco pov :

     Stau de două ore și privesc tavanul , gândindu-mă doar la ce i-am spus Andreei . Faptul că am făcut-o să creadă că nu o văd mai mult decât ca pe o prietenă ,mă roade pe interior și mă face să cred că numai am nicio șansă să fiu împreună cu ea . 

     O să îmi reiau activitatea cu fetele , doar ca să scap de stresul care mă apasă . Andrea oricum nu se așteaptă de la mine să renunț la așa ceva . O să își găsească și ea pe cineva .

     Ea mă vede într-un alt fel ?

     Sunt prost și nu văd asta ? 

     Când am început să o sărut ușor pe gât, am făcut-o fără să îmi dau seama , iar dezamăgirea de pe fața ei m-a făcut să mă trezesc la realitate . Nu vreau să profit de ea , și nici nu aș face așa ceva vreodată , nu îmi pot imagina ce război ar începe între familiile noastre și cum s-ar uita mama la mine , ea ține foarte mult la Andrea , de multe ori când eram mici , mama stătea cel mai mult cu noi , părinții ei având treabă la fel ca tata . Ținea la Andrea ca la propria fiică , și încă o face , adică ...cum să nu ți la ea ... e perfectă , nu i-aș spune niciodată asta în față . 

     Încă nu pot înțelege ce a fost în capul meu când am început să o sărut , ea trecând aseară peste ceva cumplit . Nu sunt de acord să mă vadă ca pe Ethan , nu aș încerca niciodată să îi fac așa ceva , dar încerc să o înțeleg . 

     M-am dat jos din pat și am ieșit din cameră . Camera comună este foarte liniștită , având în vedere că suntem numai noi doi prefecți . 

     Stând pe canapea o aud pe Andrea cum intră în cameră : 

    ── Hei ! 

    ── Hei ! Nu mergem la masă ?

    ── Mergem ? Nu ești supărată pe mine ?

    ── Nu am de ce , hai ! 

   

     Andrea pov : 

     Am ieșit cu el din camera comună și ne-am îndreptat spre Sala Mare . 

     Astăzi am avut niște momente mai aprinse cu Draco și nu știu dacă asta înseamnă ceva , nu vreau să îmi dea speranțe false , și prin ce am trecut aseară nu aș vrea să îmi încep o relație acum, mai ales cu cel mai bun prieten . 

     Când am intrat în Sală, am simțit cum toți ochii erau ațintiți asupra mea , chiar dacă întâmplarea de aseară nu este știută de nimeni . Draco m-a luat de mână și s-a uitat în ochii mei , liniștindu-mă .

    ── E în regulă ! 

    ── Mhm..

     Cei trei stăteau la masă cu privirile ațintite spre farfurii , doar Pansy se uita la mine cu o expresie facială pe care nici nu o pot descrie . Ethan era poziționat la capătul mesei , la fel ca ceilalți stătea cu privirea ațintită asupra farfuriei în care își luase câte ceva de mâncat .

     O lacrimă mi s-a format în ochi când l-am văzut , șcena aceea îmi apare încontinuu în minte. Draco și-a pus mâna pe umărul meu , iar eu am tresărit fără să îmi dau seama . Când m-am întors spre el , câteva lacrimi își croise drum pe obraji până la bărbie , picând una câte una pe șervețelul de pe masă . Mi-am șters repede lacrimile și am început să îmi aleg câte ceva de mâncat . 

     În timp ce mă jucam cu furculița prin mâncare o aud pe Al : 

    ── Cum mai ești ? 

    ── Mai bine , îi răspund fără vlagă .

    ── Poți vorbi cu noi dacă vrei , spune Theo , poziționându-și mână peste a mea .

    ── Ce ați vrea să vorbesc cu voi ? Mă răstesc .

    ── Mai încet , se holbează lumea , îmi zice Draco .

    ── Mi-am potolit foamea. Mă duc să iau puțin aer . 

    ── Vrei să vin cu tine ? Mă întreabă Draco .

    ── Da ! 

     M-am ridicat de la masă și înainte să ies pe ușă Pansy își face apariția în fața mea : 

    ── Ce vr-

     Nenorocita a vărsat un pahar cu suc de dovleac direct pe roba mea . 

    ── O să plătești pentru asta cur-

    ── Andrea  , calmează-te !

       Draco m-a prins de mâini în așa fel încât să nu pot scăpa , nervii pe Pansy crescând și mai mult .

    ── Dă-mi drumul ! Țip la el . 

    ── Nu ! 

    ── Bine, atunci nu o să îmi folosesc bagheta ca să scap de ea .

    ── Andrea , stai potolită ! 

    ── Sectumsempr- dar nu am putut termina vraja de rostit că Draco m-a luat pe sus , ieșind cu mine din Sala Mare . 

    ── Pune-mă jos ! Vreau să îi arăt cățelei ăleia că s-a pus cu cine nu trebuia .

    ── Numai vorbi urât , spune , și îmi pot da seama după vocea lui că râde .

    ── Tu îmi spui mie să numai vorbesc urât ? Tu ce faci ? 

    ── E, la mine e o excepție , spune arogant . 

    ── Am înțeles , acum lasă-mă jos ! 

    ── Cum spui tu . 

     M-a dat jos și abia atunci mi-am dat seama că ajunsesem în camera comună . M-am întins pe canapea și un oftat mi-a scăpat printre buze .

    ── Uite ce mi-a făcut ! Celelalte robe sunt la spălătorie , vin peste două zile , eu ce ar trebui să fac până atunci ? 

    ── Îți dau una de a mea , se așază lângă mine și își pune palma peste mâna mea , uitându-se în ochii mei foarte atent .

    ── Mersi , dar o să fie imensă .

    ── O să fii drăguță în ea , spune încet și repede .

    ── Poftim ? Mă prefac că nu am auzit , doar ca să îi văd reacția .

    ── Nu am zis nimic ! 

    ── Bine ! 

𝑫𝒐𝒂𝒓 𝑨 𝑳𝒖𝒊  ♡ || 𝐃.𝐌.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum