𝑫𝒐𝒂𝒓 𝑨 𝑳𝒖𝒊 ♡ || 𝐃.𝐌.

"La cine te referi?" »ℂ𝕒𝕡.44«

── Lordul nu se poate arăta, dar eu sunt aici și îi țin locul, se aude spunând o voce familiară din sala mare a conacului.

Amân momentul în care trebuie să îmi fac apariția, la rândul meu, printre devoratorii care stau la masă. Draco are privirea în podea, stă pe un scaun care este poziționat între părinții săi, Narcissa se uită cu teamă înspre direcția din care se aude acea voce dominantă, și a naibii de cunoscută pentru mine. Lucius își strânge cu putere bagheta și se uită spre părinții mei, tata îl fixează cu privirea, iar mama se uită cu regret la Draco.

Ușa de care mă sprijin este trasă cu forța și închisă înainte să mai pot inspecta și celelalte persoane.

── Unde este fiica voastră? întreabă acea voce.

Pentru câteva secunde este liniște, dar tata decide să îi răspundă:

── Este în camera ei, trimit imediat pe cineva după ea.

Se aude un scârțâit de scaun, apoi ușa de pe partea cealaltă a camerei se deschide, ieșind un bărbat înalt, îmbrăcat în negru, cu brațele mai mari decât picioarele mele. Nu pot minți chiar dacă aș vrea, arată prea bine, mult prea bine.

Mă vede stând la ușă așa că se apropie de mine cu un zâmbet depravat afișat pe față. Mă dau doi pași în spate, înghit în sec atunci când mă prinde de mână și mă trage după el. Strânsoarea sa din jurul brațului meu este strânsă, pot simți cum sângele din vene are o dificultate de a trece prin acea zonă, inima îmi bate repede, iar pulsul îmi este accelerat, strâng din ochi și îi deschid în momentul în care ne oprim în fața unei uși pe care nu am mai intrat până acum.

── Dacă nu te vei purta urât poate că Domnul Riddle o să aibă parte de tine azi, ești o partidă destul de bună, spune scanându-mă de sus în jos.

Nu spun nimic. Îmi este prea frică.

Mă uit în sus la persoana masivă și complet necunoscută care m-a adus în dreptul acestei uși, fiind încă speriată. Privirea sa îi cade asupra strânsorii din jurul brațului meu, nu face nimic altceva decât să zâmbească. Mă uit la mâna lui și observ pe antebraț semnul întunecat.

Este un devorator.

Am impulsul de a-i atinge semnul, dar mă stăpânesc, deoarece nici măcar nu știu cine este sau ce vrea să facă cu mine.

Tata l-a silit să mă aducă.

Acolo mă duce. La ei.

Dar de ce pe ușa aceasta?

── De ce intrăm pe aici? curajul din vocea mea piere. Oricât de tare aș vrea să mă dau nu pot, prezența lui și tensiunea care este între noi mă înspăimântă.

Deschide ușa și mă poziționează în fața lui de parcă aș fi un scut. Mă împinge o dată pentru a mări pasul. Numai am echilibru în picioare. Sala din conac cu care am fost obișnuită atâta timp, este schimbată complet. Culori închise- în special negrul- predomină încăperea, este întunecată- sursele de lumină fiind câteva torțe puse în fiecare colț.

── Andrea! îmi aud numele spus de acea voce familiară.

Îmi ridic privirea, iar a mea o întâlnește pe a lui. Rămân nemișcată.

Ce caută el aici?

Ryan. Ryan este un devorator?

── Adu-o aici! ii ordonă bărbatului  din spatele meu.

── Nu pune mâna pe ea! îi aud vocea lui Draco.

Acum este ridicat. Sprâncenele aproape că i se formează într-o linie dreaptă, la fel și buzele.